a fi sau a nu fi? nici una, nici alta

eu

2010-10-28T08:42:00.000-07:00

Nu m-am considerant niciodata special, intotdeauna am vazut doar ce este mai rau in ceea ce ma priveste. De multe ori i-am ajutat pe ceilalti doar ca sa uit cine sunt. Dupa o perioada te vezi pe tine in ceilalti, apoi te vezi asa cum esti tu. O data ce m-am vazut, am vrut sa par invizibil, am crezut ca purtand o haina mai lunga ceilalti nu ma vor observa niciodata. Probabil ca atunci cand este greu sa te accepti asa cum esti apelezi la Dumnezeu, cred ca din acest motiv mare parte din ceea ce scriu se reduce la Dumnezeu. E ciudat caci, nu l-am invinuit niciodata pe Dumnezeu pentru ceea ce sunt ci pe mine. Cred ca fiecare persoana este vinovata pentru starea de spirit pe care o are, este necesar ca eu sa imi doresc sa fiu fericit, caci aceasta stare poate veni doar prin mine. Sunt o persoana care variaza, nu sunt intotdeauna optmist sau pesimist, ci sunt mereu intre acestea doua.
De curand mi-am schimbat stilul de a fi, orice tentativa de a iesi din casa este din ce in ce mmai grea, ma preocupa mult mai mult cum ma vad ceilalti, si uneori mi se pare ca aud in spatele meu pe cineva care are ceva de comentat, e prea slab, arata ca aiurea imbarcat asa. Stiu ca in viata nu conteaza aceste lucruri, dar sunt anumite zile in care fiecare isi doreste sa se ascunda in cochilia sa.
Eu vad lucrurile in felul acesta, sunt raspunzator pentru situatia mea, important este sa nu ma pierd si oricat de greu ar fi sa incerc sa lupt in continuare.

Am invatat....

2010-10-16T03:17:00.000-07:00

Viata nu este o cursa lunga, totul pare atat de limitat. Lupti mereu iar uneori simti ca de fapt nu ai castigat nici o lupta ci realitatea te-a invis. Nu e nimic, zambeste maine poate fi mai rau.Este cert nu putem zambi in fata realitatii, suntem destul de nervosi pe ea, nu- i asa? Am observat ca a spune te iubbesc este dificil. Am oservat ca nu toti oamenii te iubesc pentru ceea ce esti. Am observat ca a fi tu este cel mai greu act pe care il poti realiza. Am observat ca persoana pe care o iubesti cel mai mult te dezamageste cel mai tare. Am observat ca muzica lui Bach te ajuta sa te cunosti pe tine insuti. Am invatat ca unii oameni te iubesc pt cea ce esti. Am invatat ca farmecul te ajuta doar 15 secunde, dupa care treb sa fii tu, lucru care ii descurajeaza pe ceilalti. Am invatat ca a trai nu inseamna sa mananci si sa dormi. Am invatat ca muzica iti hraneste sufletul indiferent cat de flamand ar fi. Am invatat ca nu trebuie sa fii pictor ca sa creezi o opera de arta, este de ajuns sa crezi in tine. Am invatat ca toti avem temeri, dar ca aceste temeri ne fac mai puternici. Am invatat ca pentru a iubi este necesar sa il Cunosti Pe DUMNEZU.

Viata la douazeci si ceva de ani

2010-10-08T04:35:00.000-07:00

Viata la 20 si ceva de ani, ihm am stat si m-am gandit doamnelor si domnilor mult timp la asta. In fiecare seara ma asezam la calculator si nu reuseam sa scriu nici macar un cuvant. Dar mi-am dat seama ca nu eram sincer, ca de fapt asta mi-a lipsit cel mai mult. Ce usor pare sa spui cuiva ridica-te si mergi, eu asta faceam, dar am uitat sa imi spun si mie acest lucru. Totul se schimba odata ce inaintezi in varsta dar tu ramai acelasi copil speriat care asteapta ca cineva mai in varsta sa iti spuna ce sa faci. De ce sa mint? Exact asta sunt la 20 si ceva de ani, speriat, singur si cu o mie de intrebari. Nu cred ca varsta ne face mai responsabili, am intalnit oameni care la 40 si ceva inca se mai credeau copii, dar stiti ce, eu ii admir pe acesti oameni. La 20 si ceva de ani crezi ca tu ai toate raspunsurile, te incpatanezi si drept urmare te asteapta consecinte si nu frumoase. Probabil ca pt a fi fericit este nevoie sa evadezi putin, sa fii din cand in cand copil, a fi adult pare o treaba mult prea dificila. Eu din pacate am uitat sa fiu un copil obraznic, jucaus si curios, mai mult sunt un copil inspaimantat de viata, de ceea ce ma asteapta. Poate ca, intr-o zi voi reusi sa daram toate zidurile din jurul meu. Viata la douazeci si ceva de ani iti aduce noi responsbilitati, raspunsuri pe care inca nu esti pregatit sa le auzi, curaj care iti este ingaduit sa il folosesti mai putin, oportunitati de a descoperi noi universuri. Dar este esential ca indiferent de esecuri, dezamagiri sa descoperim in noi succesul, caci in spatele tuturor rautatilor suntem noi, care am infruntat greul, sprijinul nostru a fost si va fi mereu Dumnezeu.
Am doar douazeci si trei de ani, si recunosc nu sunt nici nu am fost perfect vreodata, am gresit, inca gresesc dar stiu ca si la 40 si ceva de ani voi fi acelasi copil speriat.

Din nou acasa

2010-09-14T08:25:00.000-07:00

Candva am avut vise frumoase despre cum voi cuceri lumea, despre cum voi iubi, azi doar un vis s-a indeplinit. Calator in lumea mea imaginara, m-am ratacit de atatea ori. Imi amintesc ca o data ma vedeam neinfricat, orice batalie mi se parea simpla, atunci vedeam un singur adevar, azi ma pierd intr-o multime de adevaruri. Nu pot spune ca L-am pierdut pe Dumnezeu dar nu mai am aceiasi credinta ca ii pot vorbi.
Imi este frica de mine Doamne, nu stiu daca voi gasi vreodata drumul, visez sa te cunosc macar odata, sa te chem si sa nu te mai pierd niciodata. As vrea ca Tu sa ma ajuti sa fiu un om mai bun, sa spun te iubesc mamei si tatei si ca in curand ma voi intoarce acasa.
Nu am avut familia ideala, dar stiu ca si tu mama, tata m-ati iubit si mi-ati dat speranta, ca intr-o buna zi voi fi un om bun, ca la fel ca si voi , intr-o buna zi voi avea o familie.

ce este realitatea

2010-08-17T09:23:00.000-07:00

Am fost odata intrebat, ce e realitatea domnule? Nu am stiut sa dau un raspuns clar, in mintea mea erau o mie de raspunsuri si totusi nici unul. De multe ori cand privesc un copil, imi doresc ca el sa fie realitatea mea. Insa, nu mai sunt copil, sunt un mic batranel care azi isi numara banutii pe care maine ii va da la intretinere. Pt dumneavoastra, realitatea poate fi guvernul lui Boc, sau ce a fost mai de mult numita, epoca de aur. Realitatea este uneori o gura de apa rece care te trezeste si iti da fiori, alteori, este amara. Nu putem sti exact ce este realitatea, pt un pictor realitatea este creatia sa, pt un muzician, cantecul, pt un scriitor opera sa, pt un om de afaceri , profitul, etc. Realitatea are din acest punct de vedere o infinitate de variabile. Eu stiu doar ca, undeva, departe de noi, exista un Tata, care ne ajuta si ne arata ca nu suntem un vis, ci visatori care se pierd in cuvantul REALITATE.

.............

2010-07-09T07:20:00.000-07:00

De ce ii este ata de greu sufletului sa inteleaga iubirea. Suntem mici, tematori, in fata fiecarui obstacol ne mai lovim... Limanul pare atat de departe incat uneori renuntam sa il mai cautam. Fiecare cuvant pe care i-o adresam persoane iubite pare un spin, dar noi nu intentionam acest lucru. Este greu sa ajungi la sufletul unei persoae dar CEL MAI GREU ESTE SA AJUNGI SA ITI CUNOSTI PROPRIUL SUFLET. Azi stiinta si legiile sale ne ataca cu portyile negre ale realitatii, iubirea este doar un impuls ajuns la creier, Dumnezeu este doar un sintamant pe care cercetatorii l-au studiat atat de mult. Dar cine sunt ei? Cine suntem noi sa credem ceea ce spune stiinta? Eu stiu un singur adevar Dumnezeu e singurul meu creator.

.......................

2010-04-18T11:10:00.000-07:00

Adevaratele infrangeri sunt renuntarile la vis. Stii sunt ca si tine, un mic gandacel speriat, imi este teama sa iti spun cine sunt, daca ai stii ai trage cortina si ai cauta alt actor.

despre credinta partea 2

2010-04-03T09:16:00.000-07:00

Ce stim noi mai exact despre Dumnezeu? Il vedem mereu in aceiasi ipostaza? O data ce inaintam in varsta divinitatea ni se pare diferita, credinta capata un alt sens, sperantele sunt din ce in ce mai putine, exista doar zilele de ieri, ziua de maine nici nu mai poate fi vorba. Conform unor teologi libertatea iti este data de undeva de sus, mai toate religile iti arata un catalog in care gasesti cate o metoda prin care sa il gasesti pe asa zisul Dumnezeu. NU cred ca trebuie urmati pasi pentru a face cunostinta cu divinitatea, mare parte din viata suntem ghidati de anumite pers, ele sunt niste indrumatori, mai simplu, ele ne arata drumul dar NOI GASIM CALEA.
Daca as privi la toate greselile din trecut mi-ar fi rusine sa mai invoc divinitatea, dar stiu ca si maine voi gresi si-n zilele urmatoare, nu are rost sa ma ascund, orice suflet are nevoie de un prieten, prietenul meu este Dumnezeu. Daca l-as vedea autoritar as fugi cat mai departe de EL, nu sunt pregatit sa caut raspunsuri concrete, daca le-as cauta probabil ca L-AS pierde pentru totdeauna.

despre credinta partea

2010-04-02T10:00:00.000-07:00

Credinta este un cuvant mult prea dur, e oare inganfare, nepasare, la cine ne inchinam ?Azi gasesc numai oameni''credinciosi", ma mir cum de avem curajul sa ne intitulam asa. Nu ti se intampla uneori sa te inchini si apoi sa mergi pe strada sa te enervezi si sa injuri? De ce simtim nevoia sa ne rugam numai atunci cand ne merge greu? Il cauti pe dumnezeu doar atunci cand in viata ta apare o dilema, crezi ca numai in acele momente se va intampla o minune. Eu cred ca adevaratele minuni sunt cele in care dumnezeu ne lasa uimiti. Am sa reformulez, mai intai ma voi lega de uimire, dumnezeu ne lasa cu gura cascata ca sa spun asa, va voi oferi un ex, o mama afla ca tata si fiica au murit intr-un accident de masina, ei mama noastra era genul tipic de casnica, dar mai ales tinea post, facea matani in fiecare seara, asculta de sfaturile preotului. Cand afla ce s-a intamplat lumea i s-a parbusit, l-a invinut pe dumnezeu, l-a injurat si si-a promis ca nu va mai calca vreodata intr-o biserica. Pe zi ce trecea mama se inchidea in sine si refuza sa mai iasa din casa, , speranta si-o pierdu renuntase sa mai traiasca. Blama pe dumnezeu, ingerii si toti sfintii. Iesise din casa, era un soare puternic, lumina o orbea ingrozitor , mergea fara sa stie unde va ajunge, in departare vazu 2 umbre, incepu sa mareasca pasul si cele 2 umbre devenira acum 2 siluete, lumina tot crestea in intensitate, dar mama stia ca nu treb sa se opreasca. Simti o adiere usoara, lumina pierdea acum din intensitate, incepea sa obseve ce era in jurul ei, vazu o casa mica prapadita, o livada cu meri, un leagan si o fetita care se juca cu o minge. Fata i se parea cunoscuta, era copilul ei, nu o mai vazu-se asa de mult, se auzi o voce era tata care striga fetita sa vina sa il ajute. Mama era buimacita, cei doi nu o vedeau, totul se desfasura ca intr-o poveste, numai ca de acesata data personajul principal era chiar ea. In interiorul ei se dadea o mare batalie, inca blama divinitatea, era furioasa ca nu a putut face nimic, ca viata intraega ii fusese lupta. Obosita, sfasiata de durere se aseza langa leaganul din livada, acolo gasi un pom plin cu mere, rupta de foame rupse cu lacomie un mar. Incepu sa planga, sa isi aminteasac de fragmente din copilarie, de primul sarut, prima imbratisare ... Isi spuse: "am fost iubita". ''Doamne TU, mi-ai luat tot ce am iubit pe lumea asta, incep sa cred ca ma urasti, si de ce ma rog? Nu ti-am fost eu credincioasa, nu am aprins eu atatea sperante? Totul era acum o revarsare,: ''si uite doamne ca inainte nu erai doar o carte, doar o licarire, erai prezent si ma chemai sa fiu cu tine, azi imi spun ca TU nu existi, ca esti doar o inchipuire, ce dumnezu ar putea lua de langa o mama tot ce a iubit ea mai mult, Nu mai esti Dumnezeul bun, ci unul crud. Se simti vinovata, parca ii parea rau de cele spuse. Dar Doamne, de ce Te simt eu acum, de ce esti langa mine, in jurul meu e lumina, sotul meu pare asa de linistit, iar fetita mea nu am vazut-o nicicand asa de fericita. Daca ma intorc acum acasa stiu ca nu ii voi mai vedea, poate ca durerea pe care o am acum va disparea, poate ca ochii ii voi deschide si merge inainte. Nimic nu e pierdut aici, dar in lumea dinafara totul e pierdut, suntem toti plini de durere, te ocolim, te inecam in rugacini si-n acatiste, suntem toti pierduti Doamne. Deodata o cuprinse un somn chinuitor, adormi. Simti o atingere era sotul ei tocamai venise de la munca, dintr-un colt aparu si fetita suparata ca mama iar a uitat sa spele ursuletul.Totul a fost un vis, din a aceea zi mama il privi pe dumnezeu cu alti ochi, acel dumnezeu, era prieten, glumet si o ajuta a fie ea insesi. Nu mai conta ce spuneau altii, credinta ei era unica si asta o facea sa ajunga la cer...............................................

despre neputinta de a fi

2010-03-30T08:17:00.000-07:00

Incerc sa scriu, sa vorbesc cu mine insumi si tocmai azi cand vreau nu reusesc. Daca as afla cine sunt , probabil ca m-as amuza pana la lacrimi. Ieri ma intrebam cine sunt eu oare? Primul lucru care mi-a trecut in minte a fost numele , dar apoi mi-am imaginat o situatie in care m-as fi dus undeva sa ma angajez, ei bine si angajatorul ma intreba : ce imi puteti spune despre dumneavoastra, cine este x? Ei inainte poate ca mi-ar fi fost usor doamnelor sa raspund la intrebare, dar acum pus in fata faptului implinit m-am oprit doar la nume, eu sunt x, pai si ce mai fac eu, cine naiba sunt eu? O intrebare cam filosofica dar care ieri m-a pus pe ganduri tare. E ciudat cand ma uit la altii si vad in expresia lor un raspuns clar, eu nu vad in mine un om puternic, nu vad in mine curajul pe care altii imi spun ca il am, nu vad NIMIC SI TOTUSI ATAT DE MULTE. Dumneavoastra cum va simtit azi? Probabil ca toti am stiut candva cine am fost dar cu cat timpul trece, apar atat de multe intrebari incat nu mai putem raspunde la nici una.

despre teama

2010-03-20T03:01:00.000-07:00

Uneori ne temem prea mult, daca am intra in realitate ne-am pierde prea mult. Astfel preferam sa fugim intr-un loc imaginar in care suntem doar noi, putem adauga si cateva persoane conditia ....sa fie demne de incredere. Nu suntem doar trupuri ci fiinte care alearga neincetat dupa o noua sansa. Ne simtim de multe ori captivi in propriul trup si mare parte din viata ne straduim sa inaltam aripile ... Cand primul zbor se anunta devenim agitati, ne impiedicam si aripile devin de plumb, dar tocamai atunci CIneva acolo sus ne intinde o mana de ajutor, oare cati din noi am primi-o?
A crede sau nu, a fi sau a nu fi ramane vesnic aceiasi intrebare deschisa....

despre ajutor

2010-03-15T06:50:00.000-07:00

Primesti ajutor atunci cand te astepti cel mai putin, primesti ajutor de la cei care te astepti cel mai putin. Ajutorul de la cel-cei care nu te astepti devine ajutorul de acasa, ei devin casa si masa ta. Ce usor este sa spui dar ce greu este sa realizezi actiunea. Voi vorbi azi doamnelor si domnilor despre ajutorul pe pe care il primim si de care nu suntem ata de constienti pe cat ne-am astepta. Deci prin urmare ne oprim la 2 cuvinte TE IUBESC, ieri am fost putin bolnavioara si nu stiam la cine sa apelez, ma uitam in jur nauca si imi era rusine de situatia in care ma aflam, din impuls am ridicat telefonul si am apelat la domnul inger, desigur iar il trezisem, si vai imi parea rau ca nici macar nu ii puteam spune iarta-ma, nu mai puteam respira. Desi la cativa pasi de mine se afla cineva care m-ar fi putut ajuta, eu pur si simplu am apelat la EL. E ciudat cum uneori apelam la ingeri si nu la parinti, in cazul meu, nu va pot spune decat ca am o mica rusine atunci cand ma simt rau, nu vreau sa imi sperii parinti spunandu-le ca nu pot respira.
In fine ingerul m-a ajutat si de data aceasta, si ma simt prost pentru ca nu stiu daca l-as putea ajuta asa cum merita, ma gandeam cat de multe face pentru mine si cat de putine fac eu pentru el uneori, stiu e normal ca persoana de langa tine sa te ajute, dar pur si simplu nu ma asteptam. Cand nu te astepti cineva acolo sus iti trimite un inger care sa te tempereze putin, de multe ori doamnelor ii ranim, nu ii intelegem pentru ca sunt mai rationali decat noi, pt ca nu ne spun te iubesc DAR O ARATA CU TOATA FIINTA LOR. Am fost o buna bucata de vreme o ipocrita, de ce? Pentru simteam sa aud mereu cuvinte dragastoase, ei bine ele nu mai ajungeau si ma simteam frustrata, nu mai aveam incredere in inger si nici in mine, dar la un momentdat ingerul a vazut in mine ce ce eu nu puteam vedea...MUZICA SI DESENUL. Nici azi nu sunt constienta in totalitate de capacitatle pe care le am si ma ascund, imi este intr-un fel rusine ca as putea fi observata si asta ma sperie, pt ca ar insemna sa dezvalui o parte din mine celorlalti.
Dar gata cu egoismul, gata cu rusinea, ce naiba suntem oameni, cu totii avem temeri, asadar sa trecem la treaba si sa ne cantam melodia.
Nu conteaza de al cine primesti ajutori, conteaza doar ajutorul pe care il primesti indiferent de persoana,si nu in ultimul rand este necesar ca tu sa vrei sa primesti ajutorul cerut.

Oglinzile

2010-03-10T06:21:00.000-08:00

Oare cat conteaza frumusetea fizica? Oare cat la suta suntem constienti de noi? Avem timp sa ne gandim la toate, avem timp sa ne aranjam in fiecare dimineata, dar cand mai avem timp sa fim NOI? Mi s pare ca timpul isi pune amprenta asupra mea, si nu am ce FACE. Sunt captiv in trupul acesta si nu pot scapa... Stiu, nici voi nu puteti, oglinda e dusmanul vostru cel mai mare si nu va da pace niciodata. Mai de mult un domn talentat lansa o intrebare: '' ce ne-am face daca nu ar exista oglinzi?'' Ooooo imi aduc aminte cum incercam sa ii raspund, si ma tot impiedicam de mine insumi, atunci raspunsul meu era simplu; fara oglinzi ne-am vedea exact asa cum suntem, azi i-as raspunde: " lumea noastra e construita din oglinzi, fiecare om este o oglinda . De cele mai multe ori ne alegem cate o oglinda si ne privim cu disperare. Apare o imagine neclara, nu suntem noi, ci cel care am vrea sa fim. Dar nu se intampla niciodata asa. Suntem doar umbre iar asta ne doare cel mai tare. Frumusetea vine din interior, oglinda suntem NOI , RESTUL E DOAR ILUZIE. Dar nu uitati, oglinzile se sparg atunci cand le slefuim prea mult.

DESPRE SINCERITATE.

2010-03-08T02:25:00.000-08:00

De ce ne este atat de greu sa spunem adevarul in fata? Acest lucru se intampla de obicei din cauza faptului ca nu suntem obisnuiti sa aceptam micile detalii care ne definesc, ma refer mai ales la defecte, de ce unui om ii sunt scose in evidenta doar calitatile? Pentru ca daca s-ar intampla spre exemplu sa stim despre un autor ca face anumite lucruri care nu sunt tocmai bune, universul i-ar fi distrus, s-ar ascunde si nu ar mai scrie niciodata. Asa este si in cazul nostru, fugim de defecte si preferam sa fim mereu veseli si zambitori chiar daca ne deoare capul de ne vine sa tipam, vrem sa fim vazuti ca acele persoane dragute care nu au o zi proasta nicioadata. Ii invidiez uneori pe depresivi, ei au curajul sa spuna: "ma simt prost, ca un ratat", in fiecare zi. La ei nu mai intervine frica ci curajul intr-un mod mai ciudat. Dar cum nu suntem depresivi ne afisam in fiecare zi cu o noua masca si schitam acel zambet fals acasa sau la serviciu.
O... as putea vorbi si despre iubire? Sa luam spre exemplu o relatie care dureaza de 8 ani, auzim in filme, in cantece si cam peste tot, ca iubirea este atat de inaltatoare, ca iti da aripi, nu-i chiar minciuna, dar nimeni nu iti spune ca pana sa jungi la un echilibru ai de suferit, nu gluma!
Ei, iubirea sau sentimentul de indragosteala este la inceput, vine ca o zi furtunoasa , iti da palpitatii, ti se opreste respiratia si stai nebun-a si astepti un telefon de la persoana pe care o iubesti. In sfarsit te suna, respiri usurat si ah tonul ei nu e chiar cel astepatat. De multe ori suntem supercficiali, orbi, astemtam o confirmare ca sa ne asiguram ca el sau ea ne place. Da recunosc m-am numarat printre acele persoane care asteapta, asteapta, si gandesc prea mult, or cand iubesti nu mai este necesar sa gandesti, totul vine de la sine. Iubesti atunci cand intelegi partenerul asa cum este el, adica depasesti orice, treci peste defctele sale si il vezi ASA CUM ESTE EL-EA . Nu trebuie sa fie o zi de sarbatoare ca sa ii spui ca il iubesti, sa ii daruiesti o floare sau orice cadou, gandeste-te ca TU esti cadoul ei, lui si nu are nevoie de nimic altceva, ci de TINE.
Fii sincer cu tine si iubeste-ti defectele caci ele te fac OM!

CRIZE SI IAR CRIZE

2010-03-05T00:40:00.000-08:00

DE ce de la o anumita varsta incep intrebarile, de ce simtim mereu ca nu traim ideajns?
Crizele apar la diferite varste si incerci din rasputeri sa treci peste ele, dar de multe ori pur si simplu nu reusesti, apare frica. De multe ori te intrebi daca este ceva in neregula cu tine daca ai inebunit, si atunci simti din ce in ce mai mult nevoia sa vorbesti. Dar ce crize aduce varsta de 23 de ani? O multime vor raspunde cei tineri, cei in varsta vor zambi si vor trece nepasatori. Dar cand ne gandim ca toate crizele vin si trec respiram usurati si luam de la capat alt proces. In general de formare, dar oare pe plan sentimental ne dezvoltam vreodata, suntem capabili sa intelegem toate procesele pe care le implica iubirea.? A iubi cred ca este o incercare pe care ti-o da cineva de sus, si de fiecare data cand reusesti sa il faci pe cel de langa tine sa zambeasca inseamna ca ai mai trecut un test, dar ai trecut de tine insuti? Recunosti ca ti-e frica? Daca spui da, inseamna ca nu ai iubit deloc, daca raspunsul este nu, inseamna ca iubirea te-a invins si esti prins in mrejele ei. Nu putem trai prin urmare singuri, cateodata mai treb sa si dansam,.
Azi mai mult ca oricand sa ne imaginam viata ca o scena in care fiecare criza este un dans, mai gresim un pas dar partenerul obsv si te trage dupa el, dansul continua cu bune si cu rele dar mereu ajunge pe-un fagas.

2010-03-01T02:19:00.000-08:00

Nu am mai scris de mult prieteni aici, si desi sunt putin timid simt ca trebuie sa fac un bine si sa incep a scrie. Azi as dori sa va vorbesc despre renuntare, ah cati din noi nu am renuntat macar o singura data la viata,. Nu ma luati drept nebun, ci putin altfel, in fine eu doamnelor si domnilor am renuntat la viata de o mai mult de-o suta de ori, dar am trait o data.
1 Sa renunti la tine insemna ca ai murit
2Sa renunti sa mai speri inseamna ca ai murit incaodata
3Sa renunti la prieteni insemna ca sufletul ti-a obosit
4Sa renunti a crede inseamna ca ai pierdut o parte din tine
5 Sa renunti la persoana pe care o iubesti inseamna ca ai murit o data si inca o data si inca odata
Dar imi aduc aminte Doamne cand usile tu mi-le-ai deschis si m-ai primit in casa TA SI ATUNCI IMI SPUN.. ,, NU ESTI INVINS ATUNCI CAND SANGERI, NICI CAND OCHII IN LACRIMI TI-S CACI ADEVARATELE INFRANGERI SUNT RENUNTARILE LA VIS"

1.intrebari.2

2010-02-13T08:48:00.001-08:00

Cine spune ca nu putem visa? Marea majoritate, dar suntem liberi sa cugetam, sa speram, sa credem in NOI. Singurul gand pe care il am, oh, ma chinui sa scriu de ceva timp, si nu mai reusesc, dar se intampla uneori sa apara o mica sansa. Un prieten spunea ca se deschide o usa, asa ca prieteni sa privim cu incredere si sa incepem a scrie. Avem o gramada e povesti pe care le tinem ascunse in noi, dar oare daca am fi intrebati, le-am spune? Mai mult sau mai putin.... Doamnelor, de o viata incerc sa imi spun povestea si nu am scris nici macar un rand, dar este un inceput pentru toate. Este de ajuns oare sa sper? Imi pun aceasta intrebare din cnd in cand si ma intristez, caci stiu ca timpul meu se apropie de sfarsit. DAR SPERANTELE MOR? sperantele se ofilesc atunci cand uitam sa le mai culegem.

despre libertate

2009-12-27T01:12:00.001-08:00

Ma simt inchis in propria carapace, de fapt lumea intreaga e o carcasa plina de orori. Oriunde as fi ma simt incorsetat si nu pot desface nodul care ma leaga de atatia ani. Domnilor va pot intreba ceva? CE INSEAMNA LIBERTATE? Cu cat privesc in jurul meu observ doar mame care isi trmit copii la colt, neveste care se leaga si nu vor sa se desprinda de soti, copii nebuni umbland pe strada, si mi-e teama ca am sa ajung ca ei...
Libertatea este mai mult o stare, indiferent cum ajung la ea stiu ca in spatele ei se afla cheia sufletului meu. Iubire, credinta, muzica, educatie toate sunt libertate. Iubirea imi da curaj sa fiu, credinta imi da puterea sa sper, muzica imi deschide sufletul, iar fara educatie nu pot fi, educatia ma face sa aud, sa vad, sa cunosc tot ce ma inconjoara, prin urmare nu sunt ferict daca stiu o multitudine de lucruri dar sunt liber sa cunosc si asta ma face fericit.
A fi sau a nu fi liber, voi stiti domnilor mai bine, eu stiu doar ca ochii au vazut libertatea si tot ce se afla dincolo de ea.

DESPRE DUMNEZEU

2009-12-21T09:31:00.000-08:00

Tristetile incep de fiecare data cand pierd sirul anotimpurilor. Azi e decembrie , maine ianuarie si inca nu am invatat sa fiu om. M-am piedut in iluzii crezand ca voi ajunge departe, dar adevarul este altul, nu am atins nici macar o treapta, dar nu e nimic este si maine o zi. Eu cred IN DUMNEZEU, DAR EL CUM POATE CREDE IN MINE?
Singurul lucru pe care il regret in viata este ca nu am incercat sa ajung destul la EL, COPIL SAU ADULT EU STIU CA ORICINE ARE INGERUL SAU PAZITOR. De multe ori am crezut in idoli si nu in ingeri, de multe ori spunem ca e credinta ruga la o icoana sau mersul duminica la biserica si dat de pomana, dar adevarata credinta este in noi. Nu e greu sa il gasesti pe DUMNEZEU, E GREU SA AJUNGI SA TE CUNOSTI PE TINE.

o mare de cuvinte

2009-11-09T00:57:00.000-08:00

Uneori am o idee pe care as vrea sa o scriu urgent... de multe ori nu am cum, ori sunt pe strada, ori intr-un loc in care nici nu poate fi vorba sa gasesc o foaie de hartie si un creion...
Nu conteaza cine sunt ci cum sunt, imi spunea mai de mult un prieten. L-am privit nedumerit, pe la 16 ani imi spuneam ca tot ce conteaza in lumea asta este sa suparvietuiesc intr-un fel sau altul. Azi am invatat sa traiesc, dar stiati cat e de greu sa traiesti? Cu siguranta, a trai inseamna a privi dincolo de tine, de material, a trai inseamna sa simti muzica fiecarui om, sa atingi de fiecare data infintul cand privesti spre zari, sa fotografiezi fiecare imagine pe care o intalnesti zi de zi.
Nu am avut mereu curajul sa ma detasez de emotii, aici am gresit mereu, am lasat sa zaca in mine orice durere, orice strigat pana cand vara a devenit o zi de toamna mohorata. Daca as fi o pasare as zubra pana cand as simti ca cerul e casa mea, as copori usor muntii si mi-as face o cetate, dar cum nu sunt o pasare si nu am aripi voi gasi o alta solutie de a zbura. Din fericire pentru mine exista un inger care ma priveste si ma invata sa scriu cu lumina. Chiar daca e la celalalt capat al orasului acum, il simt langa mine oriunde as privi, caci nu asta inseamna sa traiesti uneori ploua alteori, e senin, dar TU INGERUL MEU ESTI LANGA MINE INDIFERENT daca ploua sau e senin

Am invatat sa fiu eu oare?

2009-10-31T05:13:00.000-07:00

Am invatat sa fiu eu oare? Cine sunt eu azi, dar cine voi fi eu maine? Ma plimb nebun pe strazi Doamne si simt ca nu TE gasesc... Te-ai ratacit si TU?
Imi amintesc cum mic incercam sa te chem si TU veneai, erai in murmurul vantului, in fiecare strop de ploaie, erai prezent in fiecare zi, si ah ce bune mai erau acele vremuri Doamne.
Azi incerc sa cred in mine, oare am sa reusesc? Stiu mereu te-am intrebat una si alta, dar ah te caut si nu te gasesc, am inebunit sau poate am fost nebun pana acum? Hmmmmmmmm, uite o vrabie s-a asezat in palma mea, ce mica si fargila e, poate ca TU esti, poate ca uneori Tu esti iar EU nu TE SIMT. Ajuta-ma DOAMNE sa te gasesc intotdeauna in sufletul meu. Stiu sunt mic si imi este teama, teama de ce as putea fi eu fara TINE, teama de mine, de incercarile pe care Tu mi le dai, dar nu Tu mai INVATAT SA FIU AL TAU?
Zidurile se darama unul cate unul, sfarsit dar fericit ma intorc la TINE DOAMNE.

.....

2009-10-28T07:36:00.000-07:00

si daca te chem TU vei fi aici?
sa te cuprind oh as vrea acum...
dar nu, timpul nu ne mai lasa sa dorim
iti scriu si nu ma pot opri,
sunt mic DOAMNE, dar TU, unde esti?

.....................

2009-09-18T02:34:00.000-07:00

Uneori gresim, gresim atat de mult incat ni se rupe sufletul, ii ranim pe cei dragi pt ca iubim, dar nu stim cum sa ne exprimam iubirea fata e ei. Astazi am gresit fata de ingerul meu, am fost nesigur domnilor, si am intreb cine sunt eu fara el? Stiu pot trai fara el, dar nu vreau, viata mea nu are sens fara acest minunat inger. Stiu imi veti spune ca sunt copil, ca iubesc nebuneste, ca nu exista ingeri, si totusi iata ca m-am schimbat, mi-am schimbat lumea mica si isipida datorita ingerului. Eu sunt mic, am fost mare cand ingerul m-a iubit, oare cum sa ii cer iertare? Daca imi iubesc ingerular treb sa plec, sa tac, sa ajung eu la mine prin lumina, dar cum pot gasi lumina fara ingerul meu?

Despre minuni.

2009-09-15T22:40:00.000-07:00

Cand eram mai mic ma intrebam oare ce sunt minunile? Visele mele erau mari dar eram prea timid ca sa le scot la suprafata, anii au trecut mult prea repede si m-am trezit ca am 40 de ani. Oare azi sunt mai copil decat eram ieri? O domnilor va voi spune ca da, fara sa ma ascund sau sa ma dau mare. A te da mare o expresie care e din ce in ce mai folosita azi, si nu doar expresia... Dar stiti domnilor ce greu este sa crezi in minuni?
Pana sa ma conving ca exista minuni a trebuit sa trec prin multe esecuri, iluzii, certuri cu cei dragi si mai ales cu mine. Cateodata cand simti ca nu mai poti, ca viata pare doar o cursa lunga si plictisitoare, apare ceva mic, dar care iti schimba complet modul de a gandi. Cred ca asta a fost minunea mea, eram singur si credeam ca iubesc, era de fapt o dorinta, pana cand intr-o zi am citi o poezie, imi parea atat de cunoscuta era ca si cum eu as fi scris-o. Imi doream sa o cunosc pe cea care a scris poezia si i-am scris o mica scrisoare, ea mi-a raspuns. Nu va pot spune decat domnilor ca ea mi-a schimbat viata, mi-a deschius un nou drum, m-a invat sa scriu cu lumina, sa vorbesc cu mine insumi, sa desenez fara sa ma opresc, sa iubesc si sa fiu iubit. Minunea mea este ea, minunea sunt eu, minunea sunteti voi, minunea este ca DUMNEZEU NE IUBESTE INDIFERENT DE ALEGERILE PE CARE LE FACEM.

Despre vise

2009-09-10T23:40:00.000-07:00

Lumea pare infinita cand o privesc... Strazile nu se mai termina, totul e ca un urias care vrea sa ma inghita. Lumea mea are un sfarsit atunci cand ma asez si cant o piesa la pianul meu. Clapele sunt 88, ele au un sfrsit, insa cantand pot ajunge la o infinitate de sunete, ah si atunci lumea mea pare infinita. Cand eram mic aveam vise, ma invarteam doar in jurul iluzilor, credeam ca voi ajunge departe ca nimeni nu imi va lua muzica.Dar, domnilor viata mi-a luat bucuria de a canta, am incercat sa inlocuiesc muzica cu psihologia, literatura, pictura, dar nimic nu se compara cu atingerea clapelor, doar atunci sunt eu.

Sa vorbim despre batranete

2009-09-05T07:53:00.000-07:00

A gandi sau a nu gandi la timpul care trece? Pai, domnilor intotdeauna mi-am zis ca timpul nu conteaza, ei dar azi, clipele imi zambesc si imi spun sa merg mai departe, nu mai am timp imi soptesc ele.Azi lumea a uitat ce inseamna timpul.Imi spuneam ieri ca sunt atat de tanar incat pot face orice, pot citi o carte,pot escalada muntii daca vreau, etc, ihm dar sunt batran azi. Ochii vad ceva , ei dar ei ma vad pe , mine, hm si e ciudat, ieri nu ma priveam asa. uite un fir alb, a mai iesit inca unul si parca vorbele imi spun sunt batran. Batran oh, dar ce nebunie nu eram eu baiatul tanar care ieri radea de micile dar dragutele batrane. Uite ca am mers la magazin si o fata m-a privit asa ca pe un batran mic si nejutorat. Imi spuneam ca ea e nebuna, ca nu stie ce vorbeste, dar m-am uitat putin la mana dreapta care tremura si nu o puteam opri domnilor si am scapat cheile pe jos, ea a inceput sa rada, eram asa de neajutorat incat am iesit din magazin si pt prima data am inceput sa plang. Ma DUREAU OCHII SI VOIAM SA AJUNG ODATA ACASA, DAR PICIOARELE PARCA MA TINEAU PE LOC, NU PUTEAM FACE NIMIC. Dar am auzit o voce, da imi veti spune ca sunt putin lipsit de minte, si ce . Poate ca uneori simt nevoia sau am nevoie sa stiu ca sunt batran, batran cu trupul. Azi am nevoie sa stiu ca nu mai am timp, ca anii au trecut, ca fata pe care am iubit-o a murit, dar nu si in inima mea. Dar asta e altceva voi ajunge pe parcurs. Stiu ca ESTE CINEVA, DUMNEZEU, mereu am vorbit despre el aici, Poate ca el ma facea sa ma simt tanar, sa simt ca orice greseala e un pas inainte si nu unul inapoi.Timpul pare azi mai scurt si imi este teama ca ma va ajunge si eu nu voi mai fi.
Daca as fi un intelept as merge inainte, as fi resemnat, dar cum pot fi cand stiu ca eu nu voi mai fi?
Batranetea nu este varsta intelepciunii, batranetea te face sa traiesti din amintiri, sa regreti ca nu ai facut tot posibilul sa ajungi undeva, la ceva, batranetea te incuie in casa si nu te mai lasa sa pleci.

sa fiu eu...

2009-08-29T00:47:00.000-07:00

Suferinta s-a nascut din pacat, oamenii au uitat ca a suferi inseamna a junge la Dumnezeu, la curatirea sufletului. Suntem mici in fata Lui si mari cand il hulim, si asta facem mereu, ne ascundem in spatele vorbelor si il izgonim pe Dumnezeu.Cand eram mai tanar credeam ca sunt invincibil, ca trupul meu poate ajunge oriunde si oricand. Dar azi privindu-ma in oglinda nu vad decat un batran uscat, si ah pana si cuvintele mor.As dori ca inainte de a parasi acest taram minuant sa las o mica amintire. Nu stiu daca cineva a citit aceste pagini, si cei care au citit probabil ca ma condamna de eretism. Intotdeauna l-am privit pe Dumnezeu ca pe un prieten si da domnilor nu imi este frica de EL, CI MAI MULT IMI ESTE FRICA DE MINE., DE cea as putea fi eu fara EL.
Zilele imi sunt numarate, dar nu ma tem, sunt curios si furios, furios pt ca am spus prea devreme te iubesc, furios, pt ca nu le-am spus parintilor ca ii iubesc, dar, este prea tarziu sa o fac. Traziu pt ca nu mai sunt aici, de fapt nici nu am stiut sa ma apropii de ei, imi era frica de mine, de ceeea vor spune ei despre mine, asa ca intotdeauna m-am ascuns de cei pe care ii iubesc cel mai mult. Doamnelor si domnilor dar va spun sincer ca putem alunga batranetea, nu putem fi mai intelepti ci copii mici si naivi. Uneori imi spun ca trupul meu este doar o masca, in spatele lui se afla un mic copil care inca asteapta sa scrie cartea vietii, sa cante pana ce nu il mai tine vocea, sa fotografieze tot ce il inconjoara , sa fie pur si simplu el.
Sa fim noi, sa stim ca trupul e doar haina care imbraca sufletul, iti multumesc Doamne pentru ca mi-ai dat puterea sa fiu EU si sa ajung la Tine prin cuvant.

......

2009-08-24T00:29:00.000-07:00

La capat e un drum,
Daca as asculta mai mult
As auzi cum bate vantul.
Ceata ma inconjoara si ma ineca in amarul ei.
Nu sunt singur, cu tine Doamne sunt...
Copilul care plange, omul care viseaza sa ajunga la tine.
Copacul care rodeste fara sa fie uitat.

1234

2009-08-21T00:55:00.000-07:00

Imi amintesc, de o vreme cand nu puteam face nimic, e o prostie stiu dar atunci, eram mic si debusolat. Dar intr-o zi am descoperi, ca oricat de mic as fi pot vedea ceva in mine, in oamenii pe care ii cunos, in tot. Desigur, m-am impiedicat, dar fieacre cazatura parca ma facea si mai puternic. Nu pot spune ca am gustat fericirea, dar as fi ipocrit sa spun ca am fost un nefericit. Ca fiecare am avut si momente bune si momente mai putin bune, am crescut? Hm ... nu , am ramas tot un copil. Stiu ca oricate incercari voi avea, exista cineva acolo sus care ma loveste dar din dragoste. Am ras candva de acesata afiramtie, dar, cati oameni au suferit pana sa ajunga la DUMNEZEU. Hm... multi, dar i-am uitat , i-am incuiat in cartile de istorie si i-am lasat acolo, pt generatia urmatoare. Ei bine, azi Dumnezeu e o traditie, il gasim pe Dumnezeu intr-o icoana, cand aprindem o lumnare dar nu il gasim in noi.

Confesiunea unui batran

2009-07-12T01:20:00.000-07:00

Am fost mereu stapan pe sine, azi nu sunt decat eu condus de altii... Am iubit libertatea doamneleor, hmmmmmmm, au trecut ani buni de cand nu am mai iesit din casa. Ochii sunt prea obositi ca sa mai vada lumina, intunericul imi zambeste uneori asa viclean cum il stim, ieri puteam scapa, aveam speranta.
Am imbatranit doamnelor, batranetea varsta intelepciunii mi-a furat si ultimul strop de viata. Sunt captiv in propriul trup, traiesc doar din trecut, nu mai pot vorbi despre prezent, ieri am fost tanar, azi sunt doar eu cenusa viselor pe care le-am construit.

Confesiunea unui magician

2009-07-11T02:24:00.000-07:00

A inceput intr-o toamna tarzie, frunzele cadeau si eu ma pierdeam in dansul lor, ah si cantam ultima farama din mine. Nu stiu cum am ajuns aici, muzica imi umple doar o parte din gol si ah ma trezesc mereu in acelasi loc, sunt singur si uitat de tine DOAMNE, numai vantul se mai aude, in zare un nor... Am sa ma opresc putin pe aici, pe acest peron al vietii mele, lumina nu se mai zareste, sunt doar pasarile negre ce isi frang aripile asupra destinului meu. Cand eram mai mic mi-am pus o dorinta, sa ajung mare si sa ma intorc la mine, imi veti spune domnilor ca sunt nebun, ca insir aici cuvinte doar de dragul de a le insira, si ah e adevarat imi insir aici o parte din mine, o mica parte care ieri a fost viata. Azi sunt batran, oasele se frang si splulbera dorinta de a fi eu, barbatul puternic care eram ieri. Nu am ajuns nimic domnilor, ci doar un simplu magician, imi plac cuvintele, uneori le transform in oamenii pe care ii iubesc, acum cuvintele au pierit la fel cum voi pieri si eu in secunda urmatoare. Clipele cele mai dragi au fost de mult, am iubit o singura data, ce mult a trecut de atunci, dar Doamne ma intreb chiar am iubit? Nu mi-ai raspuns niciodata Doamne si inca caut nebun raspunsul tau, poate undeva in casa ta, daca existi Doamne, ma asculti si plangi cu mine, nu sunt credincios., mereu am crezut ca religia difera de Dumnezeu, ca noi am construit o religie, din frica de a nu mai fi. A fi sau a nu fi? A fi liber sa crezi, sa ai speranta, a fi liber sa cazi, sa crezi in decalogul si destinul tau.
CAND PRIVESC un copac, frunzele verzi primavara si uscate toamna stiu ca EL exista, ca eu sunt aici pt a admira si ma bucura de frumusetile ce mi-au fost daruite, sunt unic doar prin simplul fapt ca ma trezesc in lumea aceasta unde criza e din ce in ce mai mare, sunt unic pt ca ta caut si nu te gasesc Doamne!

nimic concret

2009-06-26T01:31:00.000-07:00

A fi sau a nu fi?
A umbla pustiu printre oameni , a gasi numai unul... Unul care sa stie cine esti, unul care sa te vada in intregime. Nu sunt nebun doamnelor, sunt nebun in filosofie... Azi ma gandesc la o fata, o mica fata: Despleteste-ti fata parul si lasa-ma sa te sarut,
Iubeste-ma pentru ce sunt, nu pentru ce par...
Suntem 2 stele, 2 trupuri calatoare.
Azi destinul m-a calcat in picioare, trenul a plecat.
Nu mai este nimeni ... trenul astepta sa mai vina inca un calator.

Nu ma pricep la versuri, si ah de cate ori as fi vrut sa fiu eu poezia. Cuvintele palesc azi, maine, o dar maine eu nu voi mai fi. Marea ma va inghite si imi va canta dorul ei, muntii oh dar muntii vor pieri de atata truda. Am zidit intr-o zi o mica corabie, credeam ca voi colinda intreaga lume, lumea era departe, nu o puteam zari, intr-o zi corabia s-a crapat, eram singur cautand adevarul.... Sunt batran si oasele ma dor, sunt obosit de atatea incercari si inca nu m-am gasit pe mine.

Ce a mai ramas din mine Doamne!

2009-06-25T01:58:00.000-07:00

Am avut multe dubii, multe temeri, ma trezesc azi, la accelasi calculator, cu aceiasi ceasca de cafea si ah nu ma pot abtine sa spun :vreau sa vad soarele, lumina ce zace ascunsa in mine. Sunt un biet scriitor, literele s-au razbunat azi pe mine, se joaca cu mintea mea, ah dar a mai ramas muzica...
Nu sunt existentialist, era o vreme cand tot ce faceam voiam sa para existentialist rupt de mine si de ceilalti, varsta nu ma mai lasa domnelor sa fiu existentialist.... Ah un zambet sta sa para pe buzele care au rostit aceleasi cuvinte ani si ani, acum le-am uitat.
Cand eram mic mi se spunea ca batranii sunt intelepti, "pe dracu", cum spune OCTAVIAN PALER. DOAMNELOR SI DOMNILOR batranetea este o stare, pot fi tanar cu trupul , batran cu sufletul.
Batranetea este la inceput o zi timpurie de toamna, pe parcurs vremea se inrautateste, devine din ce in ce mai mohorata, vin ploile, pielea se increteste, incerci sa faci ce faceai in tinerete dar trupul este mult prea slab si te lasa atunci cand ai cea mai mare nevoie de el. Nu regret nimic as vrea sa spun, oh, dar, DOAMNE REGRET CA nu am fost niciodata tanar! Batranetea varsta de aur, o nu batranetea este farama care mai traieste doar din amintiri.

sa fiu EU prin lumina

2009-06-19T07:30:00.000-07:00

Mi-am pierdut cuvintele, le-am asuns undeva in zare. Nu sunt decat nimicul care ineaca totul. As vrea sa fiu un visator simpatic, azi sunt fad, nu am nici un gust, m-am inecat in ganduri si idei, nu am decat o scapare sa fiu eu prin lumina.

CERCUL

2009-06-13T02:01:00.001-07:00

Se spune ca dragostea doare, ca oamenii care te iubesc mor, trupul se stinge dar sufletul nu. Am cautat de- a lungul timpului acele mici detalii care sa ma intregeasca sa imi dea acel curaj pe care il au asa zisii barbati puternici, dar nu. Nu sunt puternic azi, fug de prezent si traiesc in trecut,. Am iubit ce-i drept, o fata, nu avea nume, asa ca am numit micuta mea fetita.
Intr-o zi fata a plecat de-a acasa, in drumul ei a gasit o alee, mare, mare parea fara sf, eu eram intr-un copac, la furat de vise. Asa am cunoscut-o. 2 zile am petrecut cu ea, 2 zile in lumea mea 20 de ani lumea ei. Ma iubea si ah era timida,. eu emotiv pus pe fapte, i-am daruit un cerc. Cercul avea mai multe crapaturi, fata treb sa uneasca acele crapaturi. Crapaturile erau si sunt punctele lipsa ale sufletului meu. Pana ce nu gasim aceea mica parte care ne integeste nu traim, ci supravietuim,. ei bine fata era nedumierita si nu stia ce sa faca cu acel cerc, dar s-a gandit sa danseze, sa cante si sa fotografieze, sa zideasca lumea prin jocul ei. Aveam atat de multa satisfactie, ce nu puteam realiza eu, realiza ea prin mine. Era dansul si cantecul meu.
Nu stiu cum, sau de ce, intr- o zi m-am intristat, pt prima data stiam ca nu sunt fericit, nu sunt fericit pt ca oricat de mult as incerca sa cant, sa dansesz tot va lipsi ceva. PROBABIL ,CURAJUL SI CHIAR DORINTA DE A FI EU.
Au trecut 20 de ani de atunci si cercul se invarte in mana mea, dimineata imi zambeste, la pranz e mai mohorat, seara oh dar seara se revolta si imi spune ca: daca Dumnezeu nu este nimic nu este..............

Cartea mea

2009-06-10T00:51:00.000-07:00

Fiecare cuv ihm, e versul pe care il astept,
Sa adun fiecare gand al tau, sa il pastrez in mine
Nu sunt nebun , nici autoritar,
Sunt doar calator pierdut in tine
cartea mea.

.2.3.4

2009-06-08T02:22:00.000-07:00

Controlul, stima, gandirea, oh sunt singur
Aripile mi s-au rupt, nu e decat nimicul....
Care asteapta sa ma inghita.
Ochii nu vad, inima asculta pasii tai
Nu suntem decat galsurile celor cazuti
In lumea astrilor spulberati.
Ti-as canta ... glasul oh dar glasul s-a sbulberat de stancile tale.
Te chem, dar paradisul s-a destramat.
Suntem copii in lumea asta mare,
Armele deschid focul,
Dar salvatorii ne-au uitat....

DESPRE INCURAJARE

2009-06-05T23:18:00.000-07:00

Avem nevoie de incurajare, aici incepe povestea mea, de fapt este si va fi povestea mea. Stiu.... m-am impiedicat atat de multe ori, incat orizontul pare asa departe, ma gandeam sa fiu muzician, si acum mai visez, ah dar visele sunt dulci si putine devin realitate, am pierdut trenul acesta... acum mult, mult timp,. E o voce care imi spune ca trebuie,treb, sa fac ceva, sa nu renunt. Cateodata mai cazi, nu pt ca forta divina e neinduratoare, cruda si rea, ci pt ca vrea sa lupti, asa a fost si este si in cazul, meu.De multe ori ca sa ajung la ceea ce imi propun este nevoie de un ESESC. Ma doare esecul la inceput dar pe parcurs stiu ce am de facut, norii dispar si in cele din urma cu chiu cu vai realizez ce mi-am propus,. PT A REUSI ESTE NCESAR SA FIM COPII. MACAR O SINGURA ZI SA FIM LIBERI, SA UITAM DE GRIJILE COTIDIENE, IERI AM jucat fotbal, si indiferent ca nu sunt buna, niciodatata nu prea reuseam sa pasez mingea cum treb, si ma impidicam de ea. Dar ieri, am uitat de mine si m-am lasat dusa de val, nu ma mai gandeam ca treb sa pasez mingea, si jocul a devenit din ce in ce mai incitant, uneori invatam fara sa stim, sa vrem, ci invatam pur si simplu...
Cantam fals, dar uneori sperand, razand destnului ajungem la NOTA FINALA.
MUZICA SUNT EU, NOTELE VISELE SI SPERANTA DE A MERGE INAINTE.

a iubi sau a nu iubi?

2009-05-24T09:20:00.000-07:00

Cand iubim se intampla sa suferim, ce realizare, nu? Suferim pt ca o data ce iubim pierdem o parte din noi, multi se vor revolta, si vor spune ce tampenie.! Ei bine iubim sacrificam si uneori pierdem inocenta pe care o aveam ieri. Prima cearta, primul plans in cazul doamnelor, in cazul barbatilor gandurile care pleaca mai departe. Acum par un pic paradoxal domnilor, ei bine sa catalogam iubirea drept o dama de companie, ne-ar fi mai usor sa nu simtim si involuntar o facem mai rar ce-i drept. Eram destul de tanar si eram incap dupa o fata, ei bine si fata se uita pe furis la mine, ne-am intalnit face to face cum spune-ti voi domnilor. Atunci a fost prima strangere de mana, primul sarut, si ah prima noastra cearta. Eram nauc si incercam sa o linistesc, s-a impidicat si mi-a cazut in brate. Am fost acolo, prima ei cazatura, uneori este necesar sa ne impiedicam pt a nu uita de noi. Uitase cine era, ametise de atata iubire.
Ora 2 noaptea ii scriu o scrisoare, ihm si gandul imi zboara departe... o padure , da cutreieram pe acolo baiat fiind si uitam de toate numai de mine nu. Puteam visa, si cred ca visul meu s-a oprit in momentul in care nu am mai fost eu. UNEORI UITAM SA FIM, IUBIND.
Sunt mai multe forme de iubire, iubesti din mila, iubesti din obligatie, si iubesti pt ca asta iti cere sufletul.

Rugaciunea zeilor

2009-05-24T02:25:00.000-07:00

Ma inchinam la zeii mei,
Dar rugile se prefaceau in soapte
Ascultam pasarile cum aripile isi frangeau
De zarile intunecate.
Zarile apar in ceata....
Nu a mai ramas decat nimicul din noi.
In departare, o voce...
E ruga pe care zeiiau ascuns-o in cetate.

TOATE LA TIMPUL LOR......................

2009-05-21T23:37:00.000-07:00

Desi ne este greu sa aceptam cine suntem o facem cu totii la un moment dat, cuvintele noastre isi gasesc rostul in iluziile celorlalti. Avem idei marete dar rar le punem in aplicare sau povestim cuiva despre ele, spunem doar "am timp", dar timpul trece, logic imi veti spune. Sa ai un vis si sa astepti o viata inseamna ca debgeaba ai trait, timpul ne-a facut filosofi dar nu si intelpti. Am construit o mare de vise, azi marea a secat...
Toate la timpul lor, vom astepta sa mai crestem putin, dar asteptand zidurile vor creste fara noi, Vom fi NOI SI ZIDURILE CARE NE INCONJOARA.
Mereu am fost omul care a vrut totul sau nimc, rabdarea nu m-a caracterizat in privinta viselor, cu cat am asteptat am pierdut toate ocaziile in care as fi putut face ceva, azi unul din vise s-a implinit dar au mai ramas multe trepte de pasit...............

moartea cuvantului

2009-05-11T08:21:00.000-07:00

A apus cuvantul,
Jocul a ramas
Celor morti.
Am mai pierdut un ceas, ascultand de voi,
Suflete moarte, doar de gand azi pastrate.

Sunt al tau si al nimanui doamne!

2009-05-08T01:17:00.000-07:00

Cauta sa fie cineva, nu stia ce anume dar dorea ca tot trecutul sa dispara, picioarele ii tremurau, astepta pe o banca sa APARA...Norii il priveau dar nu ii puteau raspunde, se adunau oamenii in jurul lui, dar ce singur se simtea in carapacea sa. Avea multe vise, dar stia ca numai la unul singur are acces, cat isi dorea sa fi primit un sfat. Oricat de mult incerca sa se vindece picioarele il tradau, asa ca a mai stat vreo 5 min, minutele s-au transformat in ani de intrebari, singura certitudine era un pas inapoi si unul inaine.
Cartile il ajutau sa cunoasca, sa priveasca mai departe, dar nu ii explicau cum este viata reala, a mai visat inca o clipa si clipa s- transformat in mii de clipe.
Intr-o zi cineva l-a intrebat cine este EL. Nu stia ce sa-i raspunda, dar toate gandurile s-au transformat intr-un raspuns,: Sunt al tau si al nimanui Doamne!

LUMEA DE IERI

2009-05-06T06:00:00.000-07:00

Incercarile ne-au facut mai puternici, cu fiecare esec am devenit luptatorii de azi. Cand intunericul ne-a incercat am palns toate lacrimile, eram copii cand a inceput razboiul, ce dulce parea esecul, ochii priveau deschisi la lumea de afara, ihm luptam pt un vis, mic dar in acelasi timp ne dadea forta sa luptam fara arme. Eram cu mainile goale, omenii ne priveau si ne intrebau de ce suntem descheiati la haina,, noi le-am raspuns, ca hainele doar acopera trupul dar nu si sufletul, treb sa fim liberi, gata sa intram in arena. Dumnezeu era muzica noastra, notele melodiei SALE CURGEAU CA UN RAU, lacrimile se transformau in raze si noaptea cea mai intunecata devenea mai luminata. Dar intr-o zi, durerea ne-a incercat, am fost imbracati si etalonati drept LASI. Norii au adus cu ei furtuna, atunci l-am pierdut pe Dumnezeu. Nu mai stiu de cand nu am mai ascultat melodia noastra, e mult de atunci, azi pasarile negre isi frang aripile plangand dupa PRADISUL LOR.

Rugaciunea unui necredincios

2009-05-03T08:04:00.000-07:00

Daca te-as ruga sa ma asculti, m-ai asculta? Gandurile, doamne imi sunt departe acum, copil de as fi din nou as canta ruga ta iar si iar. Era o vreme cand ochii imi plangeau ascultand ecoul suferintei tale, dar azi ma pierd si ma lovesc de aceleasi ziduri ferecate si in gand spun ca nu sunt eu.
Era o vreme cand te gaseam in cele mai mici detalii, o singura privire era de ajujns si te stiam langa mine, azi te aud asa, din departare dar nu ma pot apropia mai mult, teama sau neincrederea ca voi fi din ce in ce mai rau, esecurile m-au facut sa fug si sa iar fug de TINE SI DE OAMENI.
Daca te-as ruga sa nu mai fie moarte, m-ai asculta? Sunt iluzii Domne, lluizii care uneori ma urca pe un piedestal dar azi toate m-au facut mic si inuman, doar trupul mai simte, sufletul alearga disperat si te roaga sa ii mai acorzi inca o sansa.

.nehotarat.

2009-04-30T09:52:00.000-07:00

Avem nevoie sa fim iubiti, avem nevoie de un cuvant , de o privire, avem nevoie sa fim noi. In fata realitatii ne pierdem in zambetul mult prea uzat de atatea nelinisti si dureri. Avem nevoie de cineva, cineva care sa ne poata iubi asa cum suntem... Judecam dupa aparente, ne inchipuim mai mult decat este o pers, tindem sa o ridicam pe un piedestal ...la fel facem cu propria persoana. Uneori avem de o parere sincera, de un cuvant daruit cu dragoste dar cu sinceritate. Ne suparam pe cei care ne spun adevarul, asta pt ca noi stim exact cum suntem dar am vrea ca ceilalti sa ne vada lipsiti de orice defect, asa apar lacrimile. DIN INTERIOR VIN CELE MAI CRUDE SUFERINTE, OCHII DOAR ARATA O MICA PARTE DIN CE SUNTEM. Am facut orice sa dispar, dar am facut totul sa fiu EU. Daca as fi un mic calator as culege toate florile usacte si le-as ascunde in suflet, daca as fi mare as lipi cu gandul ideile ce imi lipsesc. Nu am fost inzzestrati cu puterea de a uta, Dumnezeu ne oferit bucuria de a simti suferinta,, veti rade probabil dar a suferi este cel mai mare dar pe care il poate primi cineva. SA INVATAM SA SUFERIM DAR INTOTDEAUNA CU ...CREDINTA. As pleca capul in fata acelor care cred, as intinde mainile acelor ce au luptat si au murit pentru credinta lor. Este un om care a suferit pentru credinta, Richard Wrumbrand . Nu am avut niciodata curajul sa fim NOI PT CA INTOTDEAUNA NE-AM ASEMANAT PREA MULT CU DUMNEZEU.

Pt cei de acasa

2009-04-29T05:01:00.000-07:00

Sa DARUIESTI DIN INIMA TA. Cuvintele, mainile tale vor zidi cararea cu spini. Nu te speria... E o lume mica dar indeajuns cat sa cuprinda un singur si unic gand. Pasii m-au adus aici, nu pot fi Eu ,lume!dar iertati-ma daca sunt sincer, sunt atat de multe clipe de care mi-e dor, florile se ascund, iarba mai creste inca o primavara, norii vor plange si ne vom ineca in lacrimile lor. Daca as fi mic as cuprinde tot destinul intr-o plama, dar nu pot, sunt prea mare, gandurile imi zboara, acasa la 2 parinti si o sora. Nu i-am putut privi niciodata asa cum sunt, eram mai apropiat de sora dar timpul a luat-o si a dus-o pe un val. Sunt singur dar cuvintele aduc pe cei dragi acasa, as vrea sa pot striga, sa pot fugi de gandurile negre, sa fiu Eu fara frica sau inhibiti ,sa pot spune celor de acasa ,,mi-e dor de voi".

Despre incercari si alte vise

2009-04-23T08:51:00.000-07:00

Copilaria nu o poti uita, ramane vesnic intiparita in sufletul tau. Oricat ai fugi mereu ajungi in acelasi loc.......inocenta de a visa si privi cat mai larg la o lume fantastica. : o lume in care oameni iubesc, in care parintii sunt mereu alaturi de copii si ii invata sa iubeasca,. Din pacate uneori uitam sa mai visam si inocenta o ratacim pe drum. Avem pietre in suflet, le folosim doar atunci cand ne temem de noi insine. Nu am iubit ca un adult, mereu am iubit ca un mic copil, sunt inocent si acum, nu cred in rautate, desi viata imi arata ca trebuie sa lupt, sa indur, dar mai ales ca EU trebuie sa ma lupt cu frica MEA interioara, daca as fi o pasare as zbura cat mai departe pana ce as gasi un curcubeu, dar nu am aripi. Visul imi ingaduie sa cant lumea in care as vrea sa fiu, realitatea ma absoarbe de ireal. Nu am avut o copilarie fericita sau nefericita ci mereu a fost diversitatea. DIN MIC VISATOR AM AJUNS UN MARE VISATOR, DAR VISELE CELE MAI ADANCI NU S-AU IMPLINIT NICIODATA CACI M-AU INSPAIMANTAT DE CE AS PUTEA AJUNGE. Timid sunt si acum, nu voi scapa de microb dar poate ca anii ce vor veni ma vor face mai puternic, mai cuprinzator in ceea ce voi realiza. Desi luptam sa fim cineva, viata ne calca uneori in picioare, eu de obicei spun ca este Dumnezeu care ne mai mustra putin. Aveam tendinta sa il neg atunci cand imi mergea rau, dar azi stiu ca orice rautate sau greutatea isi are rostul ei, o incercare de care nu trebuie sa fugim ci sa o intampinam cu bratele deschise. Acum ma aflu in acelsi impas, aceiasi incercare, si tot fug de cateva saptamani dar stiu ca orice as face trebuie sa ii zambesc si sa o infrunt. Demonii apar mereu in acelasi vis, nu pot decat sa ii indemn la lupta, oriunde as fi sau oricate greutati viata imi va scoate in cale stiu ca nu voi fi nicicand singur... Dumnezeu va fi intodeauna desaupra umarului MEU.
Sa cantam durearea cu tarie si credinta, sa incercam sa fim NOI AJUTATI DE INCERCARILE DARUITE DE DUMNEZEU.

2009-04-22T03:12:00.000-07:00

Avem vise pe care nu le putem impplini niciodata, datorii care vin si pleaca, iluzii din care traim pana la capat. Lumea este un lung sir de intrebari, intrebarile vin din suflet rar din RATIUNE. Construim doar ca sa uitam de primul vis, cacii construind altceva nu ne mai gandim atat de intens la el, dar il visam, apare din ce in ce mai intens iar la un momentdat... ne trezim pe scena. Fugim sau cantam? Cantam asa cum nu am facut-o niciodata, muzica ne face sa simtim, sa iubim chiar daca azi iubirea o gasim doar in marile enigme ale istoriei. Muzica hraneste sufletul, visele ne o aduc sub cele mai ametitoare forme. Sa visam melodia sonata pe care o vom canta in fiecare seara; ea va fi enigma noastra. Daca nu am impnit un vis sa il ascu;ltam, sa il andim ca si cum am fi impliniti., caci visul ne scapa de lumea mult prea inabusitoare. In realitate am vrea sa scapam de scena, sa fim doar noi cu muzica, ar cam jenant sa ne priveasca altii, sa simta in locul nostru, de asta preferam sa visam, sa fim noi cei care interpreteaza si asculta.

tacerea este usoara

2009-04-20T00:38:00.000-07:00

Sa privim intotdeauna defectele unui om , nu calitatile caci, defectele sunt zavorul sufletului. Este necesar sa ne privim din cand in cand in oglinda, in oglinda micului dar enigmaticului EU. Sa multumim pt durere, sa intrebam doar atunci cand totul merge mult prea bine. Tacerea este usoara, doar ne apasa uneori, dar nici nu stim ca a fi mut inseamna a fi totul.
Ne imaginam deseori ca lumea pare a fi la picioarele noastre, ca noi suntem doar niste papusi care incearca sa gasesaca urmatorul joc, jocul este realitatea in care traim.

Atunci cand credinta moare

2009-04-19T12:01:00.000-07:00

Au trecut zilele, au trecut anii in zadar, .................dar eu nu te-am uitat lumea mea mititica. Vad in tine azi tot ce as vrea sa fiu. Intotdeauna am crezut in vise, in oameni, in marile sperante, dar nu-i asa, ... Traim ca sa murim, ca sa facem vizite scurte pana la baie, sau oriunde numai in credinta suntem mai inceti. Ne-am calcat destinul in picioare crezand in icoane, am ajuns robii cruzimii. Daca as fi un mic om as cuprinde tot ce nu EXISTA. DAR DACA AS FI MARE M-AS INCHIDE IN CARAPACEA MEA.

RUGA CELOR VII

2009-04-14T06:58:00.000-07:00

Fugind mancand pamnatul m-am impiedicat in noroi............................. Ce mocirla, imi spuneam, nu mai pot tine pasul, copii ma asteapta acasa, dar azi , azi sunt obosit de miile de cautari Doamne, ma intorc pribeag dar cu inima insangerata acasa. Care acasa? NU e acasa, nu e camin daca Tu nu esti cu mine, ochiii vad doar ce gandul aduna, sufletul smulge strigatele de dor, iar soarele care arde , topeste ultima speranta. Sunt un calator flamand Doamne, pasii mei calca pamantul tau, inima nu mai asculta ci simte durerea robilor cazuti la datorie. Sunt nebun fara tine Doamne, ma rog, ma inchin dar crucea este MULT PREA GREA DOAMNE! Nu e rau atunci cand ma tem de tine Doamne ci, e rau doar atunci cand TU te temi de mine.............. Sunt fad, dar gustul meu va deveni din ce in ce mai sarat, imi intind mainile si te rog ajuta-ma sa te GASESC Dumnezeul meu.

Fiecare om isi are crucea lui

2009-04-10T01:55:00.000-07:00

Cand ochii au uitat sa mai vada, sufletul l-a auzit. Isi amintea franturi de vise, oamenii l-au legat in lanturi el a vrut sa scape dar prea tarziu............... Nu era cine dorea el sa fie, ci un om mic si inutil asa a inceput sa scrie. Cartile erau universul lui, luimina patrundea foarte rar, nu se mai obsv decat o raza a ceea ce treb sa fie zambetul sau. Oamenii ii calcau mormantul, cu trupul frant dar cu inima deschisa a ridicat la cer privirea si l-a rugat pe Domnul LUI SA COBOARE. El l-a auzit... Crucea era mai usoara, pasul mai inalt, privirea inainte si inima catre DUMNEZEU.......

DESPRE INCERCARI

2009-04-05T11:01:00.001-07:00

Incercarile ne-au facut mai puternici, destinul ne-a adus pe acest taram uitat de lume. Batranii numeau incercarile drept cea mai mare intelepciune a omului. Nu putem fi, daca nu incercam macar o data sa fim puternici. Acasa, e intotdeauna mai greu sa fi tu, sa iti gasesti locul, cum se spune in zilele noastre, avem cheia dar nu gasim nciodata usa si ne intoarcem de unde am plecat.
Dar nu te speria! E rau sa fi trist intr-o zi de primavara, zambeste si uneste-ti partile care iti apar in cale, ele vor fi universul cercului TAU... Am crescut pe taramul mare si pitoresc dar istoria ne-a facut sa uitam cine am fost , cine suntem azi si cine vom fi in viitor, ne panicam gandind absolutul dar uitam ca nimicul e TOTUL.... AM VAZUT LUMINI ASCUNSE, ele se jucau cu mintea mea, erau ecoul si sufletul meu, lanturile trecutului le-au prins si saframat in doua, ah si ce grea a fost incercarea ....SA FIU EU.... Nu gasesc cuvinte, se pierd in fiecare vis, visele sunt oglinzile pe care am incercat sa le sparg, oamenii sunt reflectia ce se oglindesc in oglinzii paralele, dar, ma descurajez, cateodata sunt las, ma pierd. Ceea ce ma face unic e destinul care mi-a fost daruit. PRIVIND IN URMA VOI GASI UN COPIL, toate amintirile se unesc si formeaza un cerc, eu sunt in centru, incercarile sunt fundatia casei mele. Voi zidi si o barca , ea va fi prima litera a cuvantului meu, oamenii vor fi restul alfabetului, viata, oh dar viata va fi mereu" oglinda libertatii mele''

CE LUME MINUNATA!

2009-04-02T23:40:00.000-07:00

Ce lume minunata! Sa privim adanc spre zare unde pasarile zboara.... E o lume minunata, cerul albastru , norii se joaca zglobii, nu e furtuna, culuorile curbeului atat de dragute..... Vad oamenii pe strada dandu-si mana, si imi spun, oh ce lume minunata, ma vad crescand aici in casa amintirilor si nu e loc inn care as vrea sa fiu, si imi spun ce lume minunata. SUNTEM SINGURI DAR AVEM TOTUL..............
Ma trezeam de fiecare data zambind, ochii vedeau doar o parte din lumina, cerul se intuneca mereu, ploua si imi era teama sa fiu EU... E o lume, in care am vrea sa fim, o lume in care am dori ca totul sa fie mult mai usor, ireal, am vrea sa traim in iluzii, e o lume ciudata, e lume de mister, realitatea ne trezeste uneori dar e bine sa ne spunem, o, ce lume minunata! Sa fiu deschs cu gandul, inchis in fata ZIDULUI, ZAMBESC DOAR CA SA ATING ECOUL OMENILOR DIN VREMURILE TRECUTE, e o lume minunata, cand oamenii se cearta in strada, o dar mintea mea nu isi poate imagina raul dar poate vedea NIMICUL.........
Destiunul nu poate fi decat pasul care ne-a fost dat sa il urmam, vom auzi doar atunci cand trebuie, mainile noastre vor construi lumea minunata in care am vrea SA FIM.

PT TINE INGERUL MEU.....

2009-04-01T12:14:00.000-07:00

Ma pierd atunci cand sufletul simte, ma tem sa nu fiu ranit, ma tem ca ramura mea se va rupe si va ramane a nimanui. Sunt indragostit de tine fata, as vrea sa iti spun cat te iubesc dar cuvintele sunt mai bine auzite cu sufletul .... Raiul nu exista, exista doar o viata pricajita, zile ploioase, vise spulberate, oameni care se pierd pe peron. As vrea sa iti cant dar nu pot, vocea imi tremura, daca as canta te-as dezamagi m-ai vedea pe MINE. dar cat de mult as vrea sa fii aici. Exista un taram unde putem fi egali in sanse, inca nu l-am descoperit, ne-am pierdut pe o alee unde comunismul inca striga, pasarile zboara cat mai departe, ingerii isi frang aripile de zidurile goale, eu nu te-am cautat ci ai aparut, ai fost si inca esti INGERUL MEU. SUNTEM 2 OAMENI CUPRINSI DE FRICA... Trecutul meu, ah trecutul meu, e plin de cautari azi au ramas doar intrebarile si as vrea sa le dezlegam impreuna ca pe un joc, jocul nostru de cuvinte. Nu am arme ci silabe pe care le rostesc atunci cand ma pierd, ei bine ma pierdeam zilele trecute, imi inchipuiam o lume mare in care eu nu pot ajunge, ma loveam de oameni, de ideile care forfoteau una dupa alta. Tu ai venit spre mine, eu am ramas coplesit nu stiam ce sa spun, sa cred, TU AI CREZUT IN MINE, eu nu am crezut nicicand in mine dar azi m-am vazut in privirea ta si am descopeit o parte din mine. Iubesc pt prima data, iubesc un om care lupta, care viseaza, un om talentat, un om care a zidit iubirea prin LUMINA.
Timpul NE DA FORTA, TARIE DE A CAUTA IN NOI LUMINA! Sunt un mic calator, ieri te-am gasit din intamplare, azi te iubesc , intrebarile stiu vor veni, frica ei bine frica va zambi, dar increderea si credinta a unit aceste doua suflete, suntem noi 2 oamneni care se tem dar lupta impreuna pt un vis...

Usor de spus greu de aplicat

2009-04-01T00:55:00.000-07:00

De multe ori il privim pe Dumnezeu cu ochii mici si impaiejeniti, nu ne temem de cuvantul Lui, ne infierbantam doar atunci cand ne loveste, e trist cum in lumea asta mica descoperim doar durerea si nu iubirea fata de semeni. Este si o intrebare si un raspuns intrebarea: Cum sa IL iubim? Raspunsul: Nu iubim, ci dorim sa iubim. A iubi inseamna ceva mai mult decat a atinge, a iubi inseamna sa iti deschizi sufletul in fata unui alt suflet. Intimitatea vine din interior, din cuvintele pe care le rostesti doar atunci cand le simti, din bunatatea pe care o oferi aproapelui tau. Este usor sa vorbim, greu atunci cand este necesar sa o facem, ,. Crezi ca sti ce este iubirea, nu stim decat atunci cand ne daruim in totalitate lui Dumnezeu. Noi stim sa iubim doar sinele, din aceste motiv ne refugiem in casuta noastra, nu vorbim, sau spunem pur si simplu:"nu stiu", cand de fapt stim .
Era intr-un timp conceptul de noi, azi acest concept a devenit eu, centrul pamantului. Cu cat te gandesti mai mult la tine, cu atat mai mult te ratacesti. A fi doar cu tine, inseamna a refuza sa mai traiesti. Atunci cand sunt deprimat ma inchid in mine uit durerea celorlalti dar atunci cand exagerez apar visele mesaj, SAU OAMENII. Zilele trecute imi plangeam de mila, imi spuneam ca sunt atat de slab, ca nu voi fi nicicand cineva, dupa o secunda mi-a aprut in cale o mama cu un copil cu probleme, doar privindu-l m-am simtit atat de mic si de rusinat,. Ce usor este sa iti plangi de mila dar ce greu este sa fii puternic si sa mergi drept inainte. Uneori renuntam la visele pe care le avem pt ca suntem mult prea egositi sa le impartim cu altii, din acest motiv ne spunem ca : CE VOR SPUNE CEILALTI, OARE CUM MA VOR PRIVI, OARE MA FAC DE RAS? Si ce daca! Decat sa regreti mai bine sa rada lumea de tine, atingi fericirea doar atunci cand ai iesit din carapacea ta! Priveste negrul ca pe alb, pe DUMNEZEU CA PE PRIETENUL TAU CEL MAI BUN. E usor de spus dar greu de pus in practica.
Este BINE SA FIM CONSTIENTI DE RAU. , de raul pe care il putem provoca daca nu suntem atenti la cei din jurul nostru.

Vanatori in lumea de ieri

2009-03-29T12:27:00.000-07:00

Nu am avut ocazia sa ne intrebam cine suntem, daca am face-o ne-am i ne-am inspaimanta. Si totusi cautam... nu avem puteri paranormale dar intuim, cercetam in altii doar ca sa ajungem la noi.Am cautat enigmele trecutului dar viitorul ne-a acaparat, ne-a transformat in ceea ce suntem azi, vanatorii in lumea de ieri.

FARA TITLU

2009-03-27T00:55:00.000-07:00

De mult ori ma intorceam acasa singur. Nu vedeam deact ploaia, frigul nu mai inceta sa dispara desi eram la jum lui martie, lumea se invartea in jurul meu dar eu, Eu nu eram in centrul ei, trebuia sa ma opresc atunci si sa privesc cel mai mic lucru, cel mai inutil dar ata de imopratnt incat ne face sa ne trezim in fiecare dimineata. Eram un inger cazut , aripile ma dureau atat de tare incat...incat nu ai puteam respira, mama striga, vino acsa caci de astept de ata de mult timp, dar nu vedam decat o fantomna, o iluzie a destinului meu.

GANDURILE SI CUVINTELE

2009-03-26T00:20:00.000-07:00

Se intampla sa ma gandesc la ce voi scrie, ei bine aseara, eram in momentele de creatie, de fapt asa sunt de nu stiu cati ani.... Nu aveam nici pix nici hartie, si azi tot cu gandul acesta m-am trezit, sa scriu, dar uite ca mi-am pierdut inspiratia. Uneori adunam in sufllet toate gandurile pe care am vrea sa ni le insusim, dar, se pierd... Cuvintele curg mai usor atunci cand suntem singuri... singuratatea uniu om se masoara in functie de gandurile pe care le-a acumulat pe parcursul unei vieti. Nu traim nici o clipa fara a visa, visele ne leaga de ceilalti, de toate enigmle pe care am incercat sa le descoperim. Nu e usor sa fii Tu, e foarte usor sa fii omul perfect, ceea ce asteapta altii de la tine, si e mai usor sa te ascunzi in spatele a ceea ce esti tu cu adevarat, omul complexat, descurajat, satul de viata, de banii care vin si se tot duc, de intamplarile de la metrou cand incerci nebun sa iti cauti locul.....

Cum sa fim frumosi

2009-03-21T11:33:00.000-07:00

Suntem oamneni sau animale sociale? O intrebare la care ar trebui sa raspunda marea majoritate. Suntem impartiti in porci, maimute, vacute palcute dar increzute si...him putini oameni. Ceea ce ne deosebeste de animale e ratiunea, dar si maimutele au invata sa faca calcule, s-a mai dus o teorie, o parte, putem fi oameni daca vrem dar e mai dificil pt ca instinctele sunt mai mari si avem tendinta de a cerceta produsul, de-al imbunatati. Sunt naivii care cred in visulete care mai de care dar EU sunt acel naiv, recunosc de multe ori gandesc prea mult, exagerez cu ideile, cu visele si astfel devin dezorientat. Nu stiu ce e normalul nu am o definitie, stiu doar ca exista o limita si uneori cand ne spunem rugaciunea inainte culcare ne observam pe noi in detaliu. Nasul parca e prea mare, ochii cam bulbucati, picioarele cam strambe, sufletul tremura, rade pe ascuns de prostia noastra. Strigam raspicat si tare, aici pt cei ortodocsi: Cred in Dumnezeu si parintele mi-a spus sa nu injur azi, dar uite ce FUNND MARE ARE FATA AIA SAU BAIATUL ALA!''
Din pacate judecam o persoana dupa aspectul fizic pe urma ii observam adevarata frumusete, nu e drept dar nu am fost invatati cum sa fim FRUMOSI, .Daca ne privim atent dincolo de un nas mai mare, de 2 ochi caprui domnule si nu albastrii, observam finetea sufletului. Sa imbatranim frumos , sa fim urati pt ca nu suntem perfecti cum spun marele turme, desigur ne referim strict la Romania, sau S.U.A. Pe langa faptul ca suntem un popor care si-auitat destinul suntem si urati, atat de urati incat ne folosim de etichete care mai de care pt a fi respectati, ar fi mai usor sa citim o carte caci asa ajungem mai usor la suflet.
As fi ipocrit sa spun ca nu apreciez frumusetea exterioara, dar am nevoie de mai mult, si decat sa fiu frumos in exterior dar urat in interior mai bine aleg varianta 2. Noi romanii ne infatisam drept biruitori cand de fpt suntem un popor de barbari, de comunisti in masa, snobi, rasisti, ne legam de rromi dar le ascultam muzica, ii promovam la televizor, in loc sa traim ne uitam pe postul acasa la inima de tigan'', ca sa vezi cat de superficiali suntem. Nu vorbim de trecut, ar fi prea dureros am descoperi cat de mici suntem de fapt, cat de lasi, ca de sute de ani ne-am batut ca.... pt URATENIE! SUNTEM UN POPOR CRUD, UN POPOR URAT , libertatea de exprimare s- a pierdut dar abia asteapta sa iasa la iveala.
Putem fi frumosi, nu e greu dar trebuie vointa si putina incredere, restul va veni de la sine

Nesiguranta si stima de sine.............

2009-03-20T00:37:00.000-07:00

De multe ori cand eram mic imi cream un spatiu doar al meu, o casa unde puteam fi eu cu mine .Nu credeam in ura, in rautate, dar, cu timpul usa casei s-a deschis si oamenii au intrat. Eram debusolat dar visator, asteptam ca oamenii sa imi dea speranta, ca pot fi cineva, ca eu voi fi acela care va construi zidul dreptatii. Nu a fost asa, oamenii care intrau in casa mea, ma faceau mai nesigur si mai trist, curand descoperisem un cod secret, sa tac si sa indur. Copilaria trecuse, anii adolescentei, ce sa zic? m-au distrus intr-un fel, iar in alt fel mi-au deschis ochii, m-a ajutat sa fiu salvatorul de azi. Dar ce salvator, caci in urma cu o sapt salvatorul s-a ratacit, a uitat ce a invatat in primul an de facultate, si uite ca legile sunt multe; le respect fara sa stiu, sunt conformist doar in cuvinte in practica mai greu. Nu cred in tehnica cuvintelor ci in spiritualitatea lor. Zideam povesti, cautam sa fiu eu acel care sa salveze lumea, pana ce intr-o zi cineva mi-a spus ca sunt un om rau, ca urmaresc ceva, a fost ca o spada infipta in inima, imi spuneam cum eu, barbatul care salveaza sa fur, sa doresc sa ranesc? Pe masura ce minutele se scurgeau in creierasul meu se dadea semnalul de alarma, ce urmaresc eu X: Pai eu, X urmaresc sa cunosc lumea mai mult, sa iubesc cu sufletul tot cee ce ma inconjoara, sa fiu eu punctul de sprijin al oamenilor slabi, defect de meserie, cum va spuneam eram salvatorul, cel putin in anii de liceu. Dar toate gandurile si intrebarile cadeau ca o furtuna pana ce m-au doborat, incepeam sa ma identific cu toate rautatile pe care as putea sa le fac, cu toaate ranile pe care le-as putea provoca, dar pe strada in drum spre marea academie a venit intrebarea:'' Ce fac cu viata mea Doamne?" Mi se facuse o frica asa cum nu am mai simtit pana atunci, eu Domnul X care in urma cu un an stia ca vrea sa fie marele salvator, se indoia, se temea ca se va poticni din cauza a 2 presupuneri si salvarea nu era decat un somn bun si adanc mi-am spus. Ajuns acasa patul imi facea ochi dulci, dar ce a urmat? Vise si o teamam mai mare, un gol pe care nu il ai simtisem de ani buni, caderea... Multi se vindeca recurcand la rugaciune, eu domnul X m-am dus la biserica si am inceput sa fotografiez detaliile vietii mele pana in acel moment. Ce a iesit la developare? Faptul ca ne ratacim doar atunci cand avem de ales, ca suntem nesiguri din cauza fricii de a pierde, din cauza esecurilor, din cauza incertitudinii, niciodata nu stii exact cine esti sau cine vei fi peste un minut sau 2... Developarea continua sa curga, eram un baiat de 22 de ani care niciodata nu crezuse in el, tocmai din acest moment citea cartile care ii cadeau in maina, invata pana la epuizare, se scula dimineata si punea ziua la cale, cauta sa salveze oamenii caci asa se salva pe el, uita de anii in care fugea de Dumnezeu si oameni. Toate detaliile, pozele veneau gramada si am inceput sa strig in fata bisericii ca un nebun, am cazut pe jos, si m-am murdarit tot de noroi, un domn mai batran m-a vazut si a venit sa ma ajute, m-a ridicat de pe jos si se uita direct in ochii mei.:'' Ce e cu tine mai baiete"? ma intrebase nenea cu privirea mustratoare, eu ca de obicei drept raspuns nu i-am putut oferi decat un nu mai umil. aM INTRAT IN BISERICA CU NENEA SI INCEPUSE SA IMI ARATE O CARTE MAI VECHE, mai imi spuneam am dat de naiba , imi doream sa fumez mult, dar cand sa ma uit mai bine vad un scris mare de tipar:". X aici de fata si-a pierdut sufletul pe hol," care hol imi spuneam, usa bisericii s-a inchis, domnul cel micut si pricajit se inlatase, vocea incepuse sa citeasaca din carte, se facuse lumina, ferestrele bisericii dadeau spre cer, un cer pe care nu il mai cunoscusem pana atunci, am inceput sa plang... Dar nu mai eram disperat, nu mai simteam golul, parca eram din nou copil, imi doream sa ma joc, sa ies afara si sa fiu cu ceilalti copii, ah si brusc sufletul meu nu mai era pe hol, acum stiam ce era holul. Anii pe care ii pierdusdem incercand sa il decopar pe EL in iconane, anii in care am dezamagit-o pe mama, anii in care fugeam de MINE! Salvatorul meu, mi-a spus sa inchid ochii si sa ii deschid brusc, am facut asa, cand sa fac pasul , m-am trezit in fata facultatii eram asteptat la examen, domnul din biserica avea sa fie examinatorul meu. Nota nu o stiu nici azi, dar stiu ca fiecare zi e un test, un test pe care uneori il pierdem din cauza lipsei de stima, din cauza nesigurantei, dar stiu:, Atunci cand ma voi simti nesigur, dezamagit sau obosit de lumea in care traiesc voi cauta examinatorul iar El imi va arata in ce situatie sunt.

Lacrimi

2009-03-18T00:07:00.000-07:00

As ascunde lacrimile...in suflet...
Ele nu au vrut sa fuga, ci au ramas
azi pe obrazul mamei care isi chema copilul.

Jocul imaginatiei

2009-03-16T10:30:00.000-07:00

As canta iubirea, ah as canta si norii care ma trezesc in fiecare dimineata, cand sarut mica palma cuprind intrgul univers, aici in inima. Florile nu sunt de ajuns pt tine iubita mea, privirea urca si coboara dar sufletul imi ramne mereu atasat de tine inimioara mea. Sunt romantic, un romantic care asculta muzica lui edith piaf si ah iubito LA VIE EN ROSE, cand privirile noastre se intalnesc in metruou, pe strada, in piata unde cumperi aceleasi flori, him si ma intreb de ce? Dar intrebarile draga mea nu isi au rostul cum spunea un mare intelept, ei bine inteleptul era tatal meu. Da fiecare baiat ajuns barbat isi asculta tatal mai devreme sau mai tarziu, e trist caci atunci cand eram mic nu vorbeam cu el, eram mai timid, dar azi barbat in toat firea m-am gandit sa iti scriu, ba nu sa iti vorbesc deschis... aH DAR CUVINTELE MI S-AU PIERDUT,! Nu sunt asa cum ai vrea sa fiu, de fapt nu stiu cum ai vrea bca eu sa fiu, nu m-ai vazut dar eu te bvad in fiecare afij pe strada, la masa si nu mai pot inghiti, la servici pe desktop, dar rabdam si lasam ca timpul sa ne faca cunostinata cand o vrea. Ma vie, eh bien ma vie este comme un noir dans cet moment, . Rabdare de as avea oh as mai trai o viata ar spune ulti, dar viata este atat de scurta si uneori ma ratacesc in aceiasi rutina, de multe ori viata e un drum cu dus si intors, ne regasim doar in momentele de criza. Imortant nu este regretul ci faptul ca ai fi putut face ceva, ca ia fi putut incerca. Zilele unui om sunt impartite in negatii si in 2 afirmatii, negam ca sa nu aceptam, daca am accepta ne-am pierde micul univers.

a fi sau a nu fi, a fi ..............................

2009-03-16T02:35:00.000-07:00

Si pasarile goneau, muntii se revoltau, copii prindeau aripile cazute... Nu e nimic, spunea batranul , marea se va calma, norii vor plange peste ea, noi vom ramane aceiasi visatori.
Cnd mi-am pierdut credinta eram doar un pusti, cantam si pictam icoane, ma refugiam in umbra marelui Duh. Solitar sunt si azi, stau pe o stanca si privesc valurile cum se sparg unul de altul, ochii nu mai vad decat vidul...
Lumea s-a parbusit in incercarea de af fi mare, in razboaiele pe care le-am dus de atatea secole, inca nu l-au gasit, cuvantul lui a fost inchis intr-o carte uitata de timp si azi daca vrei sa o citesti o vei gasi in raftul din dreapta. Istoria ne-a unit mai mult sau mai putin, ne-am pierdut in crunte razboaie, in umile incercari de a fi noi, in confesiuni desarte, in sfinti umanizati. A fi sau a nu fi? A fi ... A FI CA TINE!

2009-03-16T02:24:00.000-07:00

Si ce daca vantul bate
Il voi opri ...daca nu ma va opri el pe mine.
Si ce daca mainile se prindin lanturi
Le voi elibera iubind...
Muntii cu marea si cerul, ma voi intoarce la Tine Ingerul meu

comunismul si credinta

2009-03-13T12:23:00.000-07:00

Sa traim bine, traim, traim, dar sa stim cum sa traim. Mereu deschideam ochii doar in fata raului, primeam suturi dupa suturi pana cand astmul si nu numai, mi-a aratat cat de putin timp am,. Nu stiu daca am reusit sa realizez tot ce mi-am propus, o mica parte dar uneori zilele ma doboara, ma inchid in ecoul lor si ajung sa plang, plang omule! Plansul nu m-a ajutat ci greselile pe care le-am facut, suturile primite, injuraturile, comentarile si indiferenta. Suntemm egositi pt ca asta ne protejeaza dar nu ne salveaza de prostie, suntem ignoranti caci comunismul nu a murit, uram pt ca in fiecare din noi arde cenusa trecutului de la 45 incoace... Prostia si ura ne-a adus pe toti in aceiasi oala, copii nostrii au uitat sa mai fie inocenti, i-am lasat acasa si i-am invatat sa fie ca noi, adulti in jungla societatii. Nu mai treb sa mentionez de curentul emo, de mess, de fetele de 10 ani care incearca sa fie domnisoare elegante si ajung sa fumeze in spatele scolii sau sa isi taie venele pt ca este la moda. Sa fim seriosi cati ne gandim la ce conteaza, si mai grav oare stim ce conteaza?
Intotdeauna mi-am spus ca cel mai putin vizibil lucrusor e cel mai imporatant, de multe ori ma gandeam la lucruri marete, la palnuri care imiplicau valori mult prea inalte si am ajuns ca peste ani sa descopar, ca oamenii conteaza, ca nimicul este Totul! ca mangaierea pe care o oferim aproapelui face cat toti banii din lume, ca dragostea nu are cuvinte ci se simte, ca noi suntem atat de mici si ca fara EL nu putem trai. Multi ma vor contrazice dar aici va trebui sa argumentez si sa spun ca Dumnezeu exista in copacii pe care ii privim indiferenti, in reusitele noastre, in esecuri, in flori, in cuvinte, in simtiri, in interior cat si in exterior. Pana ce nu esti lovit nu IL CUNOSTI PE DUMNEZEU, abia atunci cand esti la pamant inseamna ca EL te iubeste. Intotdeauna egoisti cerem mult, atunci cand raspunsul nu apare Il negam, ne revoltam si ajungem iar la El. Biserica a uitat ce inseamna credinta, usile i s-au inchis in dec 89 , azi nu au ramas decat glasurile eroilor cazuti la datorie. Dumeneze nu este stapan, el ne cearta, ne loveste cu tarie si apoi ne coboara pe ultima scara, deja ne sperie, e prea autoritar nu? EU NU MA TEM!
Daca ti-ai gasit credinta in icoane, in matanii in slove pe care nu le intelegi dar le repeti ca papagalul atunci intraba-te unde e credinta? Eu l-am gasit pe EL PRIN rugaciunea libera si prin rugaciunea inimii, nu cred ca un nume ma ajuta in fata LUI, sau ma ridica in ochii lui. Stiu doar ca doctrina ortodoxa sau alta confesiune nu ma apropie de EL, ci ruga libera in camaruta mea, pe strada, in inima si mintea mea. A vorbi cu Dumnezeu inseamna a vorbi cu tine si a-i intelege pe ceilalti. 'cu tine doamne inebunesc si fara tine sunt nebun'', spunea Emil Cioran, ei bine multi spun ca Cioran a fost un ateu pana la capat, TUtea spunea ca CIORAN ESTE CEL MAI MARE CREDINCIOS, . Ei bine cu cat ne revoltam, ii cerem explicatii, il alungam, il pizmuim cu ata credem,, Cioran ca si noi de altfel il cauta pe dumnezeu, se revolta, despica firul in patru, se temea de vid, caci vidul era in sufletulu lui, pana cand la sfarsitul vietii il gasea pe Dumnezeu in Indreptarul patimas. Un personaj pe care il admir este Richard Wrumbrand, multi l-au numit comunist, cei drept a fost dar pana in momentul in care a primit prima biblie, de ce ortodocsii nu predica din biblie? Ei bine din ateu convins Richard Wrumbrannd a devenit pastor si incerca sa salveze sufletele celor cazuti in inchisorile comuniste. Din mica lui bucata de paine isi construise un cod prin care sa ii ajute pe detinuti sa Il cunosaca la randul lor pe Dumnezeu, multi s-au intors la EL, MULTI AU MURIT PT SIMPLU FAPT CA SLUJEAU CUVANTUL LUI! Avem marturii peste tot, dar ocupati ne raportam la bunuri si valori, adica poemni in bani, prosopae, alimente pe care sfintii parinti le vor arunca la animale, cand prin cuvinte ne salvam pe noi si pe cei pe care ii iubim.Comunisti nu vom mai fi in momentul in care invatam sa ca libertatea e in rugaciunea pe care o rostim.

Dar ce zi mohorata,

2009-03-13T03:11:00.000-07:00

Azi, ah dar ce zi mohorata, si ploua si ninge, vantul bate atat de tare, pasarile isi ridica aripile doar ca sa le piarda iar si iar... Ridca-te straine si intampina iarna cu stoicism, fugi de ganduri negre si apropie-te de ei, ochii care nu te vad te vor urmari in cele mai mici detalii . Sa plec sau sau sa ramn, sa adun sau sa alung vrajba ce ma inconjoara...
Dar azi, oh dar azi ce zi trista, golul apasa din ce in ce mai tare si nu ma pot ridica la cer, stirgatele se aud din ce in ce in ce mai tare, dar eu, EU, nu pot striga!

S- A FACUT LUMINA

2009-03-12T11:46:00.000-07:00

Cum putem sti, ce am putea face ca sa fim mai siguri, sa credem in noi? De multe ori adun caramizile una cate una pana ce construiesc un zid. Eram tanar si ma intrebam cine sunt eu doamne? Cerul nu imi raspundea se ascundea asa cum facea si sufletul meu. Adunam zeci de arpi si incercam sa zbor, uneori chiar reuseam, imi cadeau ochelarii si nu mai vedeam nimic. Nu e vid dincolo de mine Doamne, imi spuneam cu vocea tremuranda, iar El ma facea sa vad . Rasfoind cartea vietii m-am descoperit pe mine, eram chiar eu acel Iov, dar raspunsurile nu veneau si ah cat le asteptam, ciumat cu sufletul IL strigam, El ma privea si ma batea pe spate, eram orb sa Il observ, pana cand El mi-a raspuns. "TREZESTE-TE nu e un vis, distanta este doar in sufletul tau, coboara muntii pe care te-ai inaltat, ridica-ti aripile spre mine copilul meu!'
Dar Doamne, i-am raspuns, lanturile imi sfasie carnea, nu mai pot simti, ochii nu mai vad lumina ce coboara, daca m-ai elibera as atinge cerul as coborai toti muntii si as aprinde flacara. El mi-a intins o mana, o privire si m-am coplesit pe loc, Il simteam langa mine, in inima mea, cuvintele curgeau siroaie ...s-a facut lumina....

un zid, o intrebare, un raspuns

2009-03-09T13:23:00.000-07:00

Niciodata sa nu renuntam! Mii de caramizi am adunat in suflet, imi era teama sa fiu Eu. imi doream sa ajung bilolog si sa il alung pe Dumnezeu, ei bine de multe ori reuseam, dar de fiecare data m -am intors la El. Nu stiu daca ceea ce fac e bine sau rau, stiu doar ca la cativa mii de ani lumina se afla El si ma priveste. Alegerile pe care le-am facut, cartile pe care le-am citit, oamenii pe care i-am cunoscut, pasii care au pasit pe strazile uitate de timp, oh dar toate m-au condus la El! Inganam, oftam , ma opream, strigam , plangeam , dar cineva mi-a spus: ''stai fata, fa o poza!' Sincer nu stiam nici cum sa tin marele aparat in mana, mi-e era teama sa nu il scap, ingerul zambea ... mi-a intins o mana . Prima poza, primul cuvant, EU!
Tin minte ca mica fiind visam fotografii, diferite picturi, in toate eram eu , Eu cea care sunt azi. Am renuntat la multe vise, dar niciodata nu m-am gandit ca as putea fotografia, ca as putea vedea in oameni ceea ce ei nu observa. Visul meu cel mare era sa fiu un vestit muzician, sa compun, sa fiu un Bach al Romaniei, de aici s-a nascut pasiunea pt muzica clasica. Prin muzica lui BACH SUNT EU roxana, sunt notele ce compun lumea MEA., dar ascultand recviemurile lui Mozart ma ascund de realitate si IL CAUT PE DUMNEZEU. !
''Sa lupt asta e destinul meu", mi-am spus de mii de ori, dar ma opresc si in loc sa lupt imi pun intrebari, da mi se intampla des sa fiu nesigura, sa caut, si ... am primit in sf raspunsul.
Nu imi este teama ci sunt putin deprimata caci totul se va schimba, caci nu voi mai fi copil, am un drum iar pasii mei il vor urma, zidurile au inceput sa cada, Dumnezeu mi-a oferit o noua sansa.

...........................................................................

2009-03-09T12:44:00.000-07:00

Zidurile dormeau, oamenii priveau cum lumea se destrama pe o aripa de nor. Cuvintele, oh dar cuvintele taceau, uitau sa mai mearga, picioarele li se incrucisau, bratele li se incurcau pe roiuri de vise. Copii strigau umbrele din zori, nu voiau sa piarda iluzia unui vis, pietrele se intorceau pe o parte si pe alta, lanturile, oh dar lanturile sfasiau carnea unui scriitor, isi uitase pana acasa. Ochii vedeau doar ce voiau ei sa vada, sufletul zacea inecat in balta, oh strigau ei, unde esti, Tu ziditorule?Lacrimile ti-s amare, zarile ti s-au pierdut in mare, cantecul suna dar Tu nu-l mai auzi, fanfara canta acelasi mars.... SA MERGEM INAINTE!

CINE SUNT

2009-03-06T03:10:00.000-08:00

Nu mi s-a intamplat pana acum sa ma apropii atat de mult de cineva, nu mi s-a intamplat sa ma cunosc pe mine. Te sperii putin caci faci lucruri de care credeai ca nu esti capabil sa le faci sau sa le gandesti, . Eu credeam ca nu ma voi maturiza si uite ca am ajuns in fata faptului implinit si ma tem ingrozitor. Este o teama pe care o avem toti. Dar nu e ceva de care simtim nevoia sa fugim ci mai de graba apar intrebarile, atat de multe pana cand ajung sa ne copleseasca. Daca ar fi sa renunt la ceva as renunta la teama, la nesiguranta, la frustrari, la ziduri. Intr-un fel am reusit, dar teama inca mai este, mi-e teama de esec, mi-e teama sa IL pierd, .
Cand eram mica si inocenta rau de tot, credeam ca icoanele ma vor salva, ca sfintii parinti ma vor ghida, ca biserica e lacasul Lui, dar pe parcurs l-am pierdut in camaruta sufletului meu. ATUNCI CRED CA A FOST O PERIOADA DE DECILN, MA RATACISEM.
Atunci cand il pierzi pe Dumnezeu inseamna ca nu a mai ramas nimic din tine. Asa eram acum 6 ani, si nu stiu cum El sau de ce El ma iubeste atat de mult incat mi-a dariut o noua sansa, viata, . Mi se mai intampla sa ma ratacesc sa, plang, sa caut raspunsuri dar stiu ca tot ce caut se afla in mine., in lumea pe care incerc sa o cunosc, in norii pe care ii privesc in dimnetile cenusii, in ochii ingerului meu, in mana pe care mi-o intinde tatal meu.
Daca ar fi sa dau timpul inapoi m-as intoarce in copilarie, si as face tot posibiluil sa ma apropii de tatal meu, sa recuperam tot ce am pierdut, sa ii spun acele 2 cuvinte pe care nu le pot rosti acum. Te iubesc tata! Mie teama sa nu te pierd, as vrea sa ma inveti cum sa fiu eu, cum sa lupt, cum sa DAU piept cu viata. Nu i-am spus niciodata asta, probabil ma teameam ca ma va descoperi, ca va afla ca nu sunt perfecta, ca nu sunt copilul cuminte, ci fata care face o mie de greseli, fata care se pierde, fata care lua note mici la scoala, fata care nu avea nici un prieten, fata care lupta sa ajunga asa cum este acum. Dumnezeu mi-a deschis ochii. In mare parte cel care m-a ajutat sa cunosc lumea prin fotografie este ingerul meu, el este cheia sufletului meu.
Cum as vrea sa fiu?, asa cum sunt acum, nu cred ca am nevoie de o eticheta, nu avem nevoie de etichete mai bine spus ci de putina intelegere, un strop de vointa, lupta si iar lupta dar mai ales avem nevoie sa iubim, sa iertam, dar mai ales sa ne acceptam!

Curaj.....................................................................

2009-03-05T01:51:00.000-08:00

pt cei care viseaza, pt acei care cata adevarul nu exista decat un singur raspuns... CURAJUL! Sa cladim impreuna visele ce nw compun realtatea, sa daruim, sa fim, sa traim. Ma intreb? este un sentiment pe care il simt, in gandurile mele am vazut flori uscate, vantul l-am auzit, ma face sa ma intreb... Cand va fi iara ziua? Daca este o sraduta in drumul tau, nu te pierde, ai inca timp sa il gasesti, sa te gasesti, curaj, si vointa

Aceiasi vesnici visatori...

2009-03-03T13:28:00.000-08:00

Nimic, imi spune o voce, vid, incerc sa sparg negrul dar cerul s-a inseninat, o pasare si-a ridicat aripile si a zburat mai departe. Privirea e obiectivul meu, pot comunica prin intermediul luminii, cuvintele palesc in fata zidului ce il voi fotografia... Zidul sunt eu, oamenii care isi sorb cafeaua dimineata pe aceiasi banca prafuita dar neuitata de timp, zidul sunt temerile pe care le aveam si care imi fac cu ochiul si acum, eu sunt zidul care asteapta calmul dinaintea furtunii.
Inca un copil asteapta o mama sa vina acasa, un gand, o singura durere, s-a maturizat timpuriu. Inocenta sta ascunsa in sertarul cu secrete, lacatul e intredeschis, , ingana, ofteaza, respira usor , asteapta sa fie decsoperit. Sunt un sfant care is cauta credinta in razboaie, in lupte fara capat, in iluzii, in vise, in realitate, in ochii care vad lumina din spatele negrului intens. Am nevoie sa ma opresti , sa imi intinzi o mana, stai langa mine pana cand soarele va apune, eu sunt un mic batran care locuieste langa mare., Cand eram mic construiam papusi din lut, imi imaginam ca ele sunt oamenii pe care ii voi cunoaste. Dar uite te-am cunoscut pe tine, nu esti de lut, nici de piatra, tu esti cheia sufletului meu. Cand ma voi trezi tu vei fi aici, vom imbatrani impreuna, amintirile ne vor aduce mereu acasa, mereu in acelasi loc pe care il iubim, lumina. Zidul s-a daramat, sunt liber sa pot zambi, sa te pot iubi, sa ma pot iubi, pasarile zboara, copii se joaca, oamenii imi vorbesc, cuvintele, cuvintele compun o noua opera, eu cu tine vesnic visatori.

Doar eu

2009-03-02T00:51:00.000-08:00

Cand oamenii se aduna, razboiul incepe... Singur in fata frontului soldatul priveste spre cer, isi ridica ultimul scut, face ultimul pas pt ca apoi sa inceapa lupta FINALA. Ochii nu vor sa vada nimicul unei realitati, trecutul devine scrum, oamenii se pierd pe strada, speranta se intoace acasa. Sa construim din fieacare farama fundatia sufletului nostru, sa luptam pana la ultima suflare, sa citim in noi si in ceilalti, caci citind vei ajunge la TINE si la EL. Toate lucrurile pe care am vrut sa le fac, toate lucrurile pe care eu voiam sa fiu s-au ratacit, insa strigatul, fiecare lovitura m-a facut cel care sunt azi, putin obosit dar indragostit, putin naiv dar fericit, putin adult dar copil care viseaza, creeaza, fotografiaza lumea prin ochii lui Dumnezeu.

Ziua cu 4 tigari

2009-02-27T07:04:00.000-08:00

Azi a fost ziua fara fum, sau ziua cu 4 tigari, ca sa fiu sigura ca nu voi fuma mi-am luat baterii pt apartul foto, si uite ca pe la pranz bantuiam dupa o tigara. Nimic, nimic, pana cand m-am hotarat sa vin aici sa scriu ceva. Da am avut mult de luptat azi, caci e destul de greu sa renunti la un drog, vorbesc de parca as fi renuntat la cocaina, dar fumez de vreo 5 ani si ceva si e destul de complicat momenrtul. Sincer m-am decis abia ieri ca nu se mai poate, si am mi-am rugat ingerul sa ma ajute, dar aici eu treb sa ma ajut. Caci tine de mine, de vointa mea, deci treb sa ma las singura de fumat, as putea spune ca ma las pt ceva anume, dar nu, ma las pt ca nu se mai poate, criza si organismul meu.
Imi cer mii de scuze pt cei ce vor citi aceasta postare, oricum azi am lasat o parte din trecut voi incerca sa ma bucur de prezent, de faptul ca mi-a fost daruit un inger...

Strigat...............

2009-02-27T03:24:00.000-08:00

Sa faram sufletul bucata cu bucata, sa strig, sa adun cu mana trecutul si sa il arunc pe fereastra. Sunt un copil Doamne ce isi cauta cuibul in bratele TALE! Ochii privesc lumea, pasii aluneca usor pe taramul uitarii. Lacrimile se sparg in cuburi de gheata, nu sunt, nu cred, fug dar nu ma ascund de trecutul meu. Idoli Doamne, sunt atat de multi. Oriunde as privi ma pierd, in icoane, in slove picatate intr-o biserica goala. Ridic capul si te vad Doamne, ochii TAI ma privesc, mana cuprinde sufletul spulberat de atatea vise.

Ultima tigara

2009-02-26T12:26:00.001-08:00

Vointa Doamne, vointa e in noi dar de ce ne oprim? Ne stabilim punctul de reper, inspiram, expiram si apoi, apoi suntem gata pt o noua zi, o noua incercare. NE urcam pe treptele destinului, cutreieram caile ce ne-au fost interzise candva si ajungem in punctul in care ne cantam viata. Sa cant, cant omule, e dorinta mea cea mai mare, cant de fiecare data cand privesc cerul, cand ochii nu mai vad de oboseala, cand lanturile imi strig fiecare parte a sufletului. Sunt singur doar atunci cand EL nu ma cheama, sunt nebun Doamne, nebun in cuvinte, rational in instincte, visator inainte de toate, eu LA ULTIMA STRIGARE.
Sunt robul tau Doamne, micul calator carui TU I-AI DAT VIATA! Visez ca intr-o zi voi fi mult mai sigur, mai increzator in tot cea ce fac, voi rupe lanturile ce m-au legat atata timp, voi fi liber sa fiu EU. oMENII IMI SPUN SA FIU cumva, sa fiu cum vor ei, sa spun doar lucruri frumoase, dar Eu iubesc lumea Doamne de asta strig catre ei, insir defecte dupa defecte, doar pt ca ii iubesc. Tu mi-ai trims un inger, azi sunt eu, pot renunta la trecutul meu si pot fi Eu. De multe ori ma intreb ce este vointa, de ce pot realiza atat de mult si de ce ma opresc cand vine vorba sa renunt la un singur lucru? Fumatul zidul fumului pierdut. Dar pt ca exista ingeri si anume ingerul meu voi renunta la tot ceea ce imi face rau in special la fumat.

ceva , ceva dar nu stiu ce

2009-02-23T22:05:00.000-08:00

Aseara stiam exact ce vreau sa scriu, acum parca gandurile s-au pierdut, s-au ratacit undeva anume, nu stiu cum sau de ce... Ok, nu treb sa ne intrebam de ce, cum si cat,ci sa fim noi imp oamneilor,,mari"si rai, ideilor negative, sa iubim pe cei ce ne omoara caci ei ne dau viata.
Par putin filantrop stiu, dar de ce sa ma infurii cand pot fi calm si stapan pe orice situatie?

SA fim noi insine

2009-02-22T11:02:00.000-08:00

Sa nu fie teama de ceea ce suntem, sa traim azi ca si cum ar fi ultima zi petrecuta in acest spatiu pe care il numim pamant. Suntem creatorii destinului nostru. ne pierdem zilele ratacind pe drumuri pietroase dar mereu exista un punct de reper, un spatiu in care ne regasim intotdeauna ACASA. Sa traim chiar si atunci cand durerea este mult mai mare decat noi, sa strangem toate amintirile si sa ne bucuram de ceea ce ne ofera prezentul.. Avem nevoie sa simtim, sa iubim, sa ne bucuram de fiecare prieten pe care il avem, de famila pe care o avem, sa fim noi insine indiferent de obstacole, de indiferenta, de negatii.
Nu vreau sa regret, vreau sa fiu EU, simplu si puternic, armele le-am pierdut undeva pe strada sperantei... ieri le-am gasit la ingerul meu. Mi le-a inmanat, debusolat cautam si IL cercetam . M-a fotografiat, cuvintele curgeau siroaie , trupul tremura de emotie, i-am intins mana si am invatat cea mai importanta lectie, sa fiu Eu,. NU conteaza cat am, cum ma privesc ceilalti, cel mai important este sa ma accept asa cum sunt. Defecte am, uneori mai mult decat pot duce, dar ingerul mi-a spus sa nu imi fiie teama, sa cant, sa cant viata si sa lupt, caci asa ma voi descoperi pe mine. Mi-a daruit aparatul lui de fotografiat, prima poza nu era asa cum imi imaginam, nu stiam cum sa tin aparatul dar brusc am obsv un copil care ma privea, un copil care incerca sa prinda un porumbel, atunci mi-am spus este necesar sa incerc, si uite asa a aparut prima mea poza.
Stiu , nu sunt un fotograf, nu sunt nici salvatorul lumii asa cum credeam in frumosii ani de liceu, ci sunt EU Roxana o tanara de 22 de ani care traieste din plin dar, care uneori se rataceste , se ascunde intr-un colt si plange pt ca vrea mai mult de la ea. Am reusit sa fiu eu, cunoscand oameni, punand intrebari, cantand, fotografiind, gresind, iubind, cercetand... Azi am avut ocazia de a vedea, de a ma bucura cu adevarat de viata. DE CE? Pt ca , stiu, ne bucuram atat de putin si plangem atat de mult incat uneori mai ales intr-o zi friguroasa si cenusie cum a fost azi ne afundam in probleme, obsv doar ceea ce este negativ. Dar nu obs ca suntem sanatosi, ca Dumnezeu nu ne lasa ci ne pasuieste mai mult decat meritam, ca avem 2 maini, 2 picioare, imaginatie, ratiune, taria de iubi, bucuria de a fi iubiti. Ne facem rau probabil pt a simti, Emil Cioran spunea, ca uneori avem nevoie de boala pt a simti ca traiam, de multe ori asa este. Incapabili sa mai simtim, ne cufundam in durere. Nu imprejurarea este de vina ci NOI. Avem ratiune dar de ce nu o folosim cand trebuie, de ce ne pierdem pe un drum necunoscut?
Ma vedeam pe mine in ceilalti,, azi ma vad asa cum sunt poate datorita ingerului meu, acesta este doar inceputul dar nu imi este teama de ceea ce voi vedea maine, poimanie sau in viitor. Aceiasi roxana sunt dar cu mai mult curaj si incredere in fortele proprii.

ceva ce vine din interior

2009-02-19T11:54:00.001-08:00

Cuvintele pier...oamenii se ratacesc...zambind
Oricat as cauta ferestrele sunt inchise.
Am uitat visul care odata ma facea copil
Nu sunt singur...
Cu cat ma privesc mai mult cu atat ma ratacesc Doamne!
Sunt un muritor de rand, un mic om care isi cauta destinul.
Sa cred, sa aud, sa vad, nu e un fapt ci taria de a fi OM!

Ruga catre TINE DOAMNE!

2009-02-19T11:32:00.000-08:00

A trecut ceva timp decand nu te-am mai vazut... Eram singur si priveam cum doua raze se joaca una cu alta, am deschis o carte. Nimic care sa imi atraga atentia la prima pagina, apoi intorc pagia si imi apre poza TA. Am tremurat putin treb sa recunosc, dar Doamne ce vrei sa imi spui? Ce vrei sa caut? Uneori ma pierd si recunosc sunt un las Doamne, ma inchin la cine nu trebuie, cant cantece , ma ratacesc caut sa fiu trup si suflet Tie Doamne. Dar e drept uitam ce inseamna sa iubesti, ce inseamna sa te rogi, CE INSEAMNA A SIMTI. Am adormit si visul nu mi-a mai aprut , m-am trezit speriat, credeam ca TE-AM pierdut si uite ca azi TE gasesc aici in inima mea, cuvantul tau ma linisteste si imi da curajul sa incerc sa ma trezesc. Uneori visez prea mult, cant viata Doamne, fotografiez oamenii pe care as vrea sa ii cunosc ... dar am ajuns in acest mod sa ma cunosc pe MINE. Sunt doar un om, un mic om care isi cauta destinul in frunze, in copii care vor sa fie adulti, in mama si tatal pe care nmu i-am avut, in miile de cuvinte pe care le rostesc intelptii, in cuvantarea ce m-a adus aici, acum. Nu cred in idoli, in cantece, in renuntare, uni spun sa renunt la mine Doamne, dar cum pot face asta cand Tu imi spui; fii tu! Sunt eu cel care it vorbeste, cel care care te roaga sa ma ierti pt ceea ce am fost cndva. Imi aduc aminte copil fiiind simteam rugaciunea altfel, eram un suflet pur, azi ma lupt cu mine, ma indoiesc de ceea ce sunt, imi pun intrebari dar raspunsul intarzie sa apara. Viata ESTE un lung sir de certitudini si intrebari, ne oprim numai atunci cand sufletul se trezeste din reverie. Suntem inamici cand vine vorba a crede, luptatori cand suntem fata in fata cu noi insine. E de ajuns sa ne privim , sa ne cercetam macar o parte a sufletului si sa nu ne intrebam, sa lasam pursi simlpu ca raspunsul sa vina de la sine.
Doamne sunt un simplu muritor, un muritor care TE cauta in ramurile fiecarui copac, in muzica lui Bach, in cartile lui Cioran, dar Doamne sunt un murtor care te-a gasit aici in inima lui, in coltul acesta mic care palpaie de fiecare data cand vine dimineata, ecoul sunt eu , MUZICA TU ESTI! Cuvintele sunt toate cartile pe care tu le scrii in fiecare zi a vietii noastre, ochii Doamne ochii sunt poarta spre destin si suflet.

A fi sau a nu fi hotarat?

2009-02-18T08:45:00.000-08:00

Nu stiu cum dar in ultimile zile, sapatamani mai bine spus m-am gandit la o infinitate de lucruri dar numai unul singur ma bantuie azi , maine si cred ca si in viitor, arta de a vorbi prin intermediul luminii. Ok suna bine pana aici dar sunt atat de multe lucrururi pe care este necesar , sa le realizez. Unul ar fi, lucrul cu oamenii, e dificil caci simt ca aici intervine alegerea, dar daca este sa fiu optimista le pot face pe amundoua, putina organizare si totul va fi bine. Totul este relativ, nu stim ce va fi peste o ora, maine sau in viitor. stim doar ca in fiecare dimineata suna alarma care striga: treb sa ajungi la serviciu, la facultate, abia cand mori vei dormi si tu.
Intotdeauna mi-am facut griji ca nu voi putea face tot ce imi realizez intr-o zi anume probabil ca din acest motiv fac mai mult decat imi propun, ca sa vezi unde te duce teama de esec, de a-i dezamagi pe altii. Inca nu stiu exact ce voi face, stiu doar atat : Este si maine o zi.
De ce ne oprim? Pt ca daca nu ne-am opri ne-am gasi mult prea usor si am fi nevoiti sa cedam. Probabil ca nu ne oprim nici atunci cand murim, cred ca abia atunci incepe marele proces. Vinovatii fara vina au uitat sa isi apere cuvantul, drepturile revin celor care onoarea le-a murit. Cu cat ne afundam in proprile ganduri cuvintele se pierd intr-un sirag de margele. Este de ajuns sa stim ca cineva ne vegheaza, ne cearta, se uita cu ochi inttrebatori si ne ofera cheia magica. Desi gresim, purtam in noi dorinta de a ne perfectiona, de a inainta cu un pas, umili in fata LUI, drepti in fata lor zambim, ridicam armele si raspundem la apel.

Gandindu-ma la TINE

2009-02-15T23:24:00.000-08:00

M-am trezit de dimineata gandindu-ma la tine, esti ingerul care imi da curajul sa fiu eu, oare cum as putea sa iti multumesc? Cuvintele, ochii care te privesc, zambetul care nu se mai opreste de fiecare data cand iti intalneste prezenta, mainile se ating, timpul se pierde, dar noi ramanem la fel ....... Emotiile sunt puternice, ele sunt lumina care ne prind in aceiasi imagine, noi suntem pers din fotografia pe care copii nostrii o vor privi si o vor deslusi. Sa fim sau sa nu fim? Sa fim ! Sa fim noi insine, sa stim ca a iubi , a simti nu e o joaca ci un joc. Nu exista insa competitie, ci tumult, inttrebari, raspunsuri dar incerte, nesiguranta, devotament, daruire, cuvant, intimitate.
"Iubirea este o forma de comunicare si de intimitate" EM CIORAN.
In prezenta ta, am deschis" cartea vietii', am descoperit"cuvantul care zideste" am intalnit o mica fata ce voia sa lupte dar nu avea arme. Probabil ca TU i-ai daruit prin cuvant toate armele de care avea nevoie, nu stia cum sa iti multumeasca si s-a gandit sa scrie sa foloseasca cuvantul ''in toate formele lui de exprimare".
E ciudat sa spui in fata lumii: cred in ingeri! Dar eu voi spune rar si raspiact: Cred in ingeri!
Gandul , gandul nu se poate opri decat la tine, ma ridc, rostesc cuvantul si invat sa fiu EU, nu imi este teama sa lupt, curajul l-am primit de la tine ingerul meu.

Idei noi. Oameni si fotografii

2009-02-14T13:52:00.000-08:00

ganduri adunate

2009-02-14T12:55:00.000-08:00

Uimiti de ceea ce suntem ne intoarcem la DUMNEZEU, UMILI, cu pasul apasat dar nesigur. Nu stim niciodata cine suntem, ce putem fi, ce putem realiza azi sau maine, stim doar ca treb sa luptam,. CA DIMINEATA e o lupta continuua, ca ochii vad doar ce vor, ca oamenii sunt doar niste animale.Dar printre aceste animalute inatlnim uneori, rar ce-i drept suflete prigonite din rai. Cautam sa fim si noi ca ei, lasam instinctele pt o secunda si ne oprim, tentatia , ispita este mult prea mare, cautam sa fim ca ei. Imi amintesc fiecare expresie, fiecare zambet, traiam doar ca sa fiu ca ei, am ajuns sa fiu EU. E greu, frustrant sa fiu eu, gresesc mult, ma pun in situatii ciudate dar finalul nu exista... Nu pot fi ca tine, ca ceilalti, ci pot invata , perfectiona, pot vorbi cu dumnezeu, cu oamenii pe care ii intalnesc, sunt ceea ce sunt .Existenta noastra nu e nimic altceva decat credinta, oricat am neg, razbuna, tipa de frustrare ne vom intoarcem mereu la unicul CREATOR. Nimeni nu ne sppune sau arta ce avem de facut sau de ce suntem aici, ce scop treb sa uramarim, destinul nu il poti cauta dar il poti schimba. Asadar schimbam fara sa fim constienti de acest lucru, schimbam pt ca asta ne face fericiti, mai increzatori doar in fata lumiii dar nu si a noastra, sa cantam fratilor, sa luptam pana ajungem la sange, sa deslusim impreuna taina noastra prin flacari si credinta.

2009-02-13T02:00:00.000-08:00

Despre viziuni si alte vise

2009-02-13T01:44:00.000-08:00

Oare ce viziune avea roxana la 17 ani? Ihm e greu de spus, cu siguranta roxana nu avea incredere in fortele proprii, visa sa ajunga cineva, sa fie iubita de toti. Ei si roxana a ajuns sa fie altceva... Dar iata cum gandea roxana pe atunci.
Fiecare lucru pe care il facea ii dadea curajul sa zambeasca din nou. Nu mai spera in vise ci intr-un nou inceput. Incepuse sa scrie, .......... Descoperise mitul iubirii intr-o pagina uitata de timp si se trezi cu acelasi vis. Azi nu mai cauta fericirea intr-un colt ascuns, uitase de gandul de aseara si porni la drum. Acest drum avea sa sa o conduca acolo unde lumina vegheaza peste sufletele pacatosilor. Nu mai conta nimic....Singura speranta pe care o mai avea era sa moara. Primul cuvant care i-a trecut in minte a fost, LASITATE.
Deschise ochii si totul in jurul ei inflorise, era cald, o zi de primavara, zambi, ridica capul, privi si porni la drum......................

non, non je ne regrete rien!

2009-02-10T09:13:00.000-08:00

Nu , nu regret nimic, la capatul fiecarui drum se afla un raspuns, ma despart de trecutul meu, las ca toate amintirile negre, ideile negative sa dispara. Am sa fiu un om nou, o noua caramida in casa pe care o voi zidi. Azi voi lasa in urma lacrimile ce m-au ridicat, voi cuprinde prezentul cat si viitorul. Sa fim egali in gandire si in destin, sa iubim fiecare zi, sa cladim cuibul zilelor nastre. Micile placeri dispar, se pier in ceata, iubirea ramane, oamenii vin si pleaca dar prietenii raman orice ar fi. O mare iubire nu e o enigma ci trectul si prezentul tau, ochii vad, inima asculta.
Canta, danseaza, scena e a ta si a mea, suntem egali, unici, imperfecti, copii in universul LUI.

Sa credem in noi

2009-02-06T12:54:00.000-08:00

Uneori ne gasim increderea chiar in oamenii care ne rad in fata. Suntem ca niste copii intr-o lume de adulti, nu putem fi noi daca nu invigem frica de esec. Mi se intampla uneori sa ma las descurajata de parerea celorlalti, dar uite ca nu conteaza, este important doar ce vad eu, cum ma vad eu, restul vine de la sine. Conteaza mult imaginea pe care o am despre mine, caci daca eu ma vad inutil si ceilalti ma vor vedea la fel.
Imi aduc aminte ca acum multi ani imi spuneam ca nu sunt buna de nimic, si desi visam sa fiu un mare orator, visam sa ajung si eu ca Mircea Eliade sa am mansarda plina de carti,. Azi mansarda nu este plina ci asteapta cartile in cuibul ei, nu sunt nici Eliade sau Cioran ci sunt Roxana o tanara femeie care incearca sa scape de indoieli, iluzii, temeri, care il cauta pe Dumnezeu desi stie ca EL o priveste si o asculta de fiecare data. Este necesar sa incercam totul, sa nu lasam nimic SA NE SCAPE CACI VOM REGRETA! Sa fim sa nu pretindem, sa construim din universul acesta mic un univrers doar al nostru care sa cuprinda tot ceea ce vrem sa realizam, sa fim pur si simplu noi insine puternici si lipsiti de inhibitii , sa incercam sa apasam butonul magic .

Aleg sau nu aleg? nici una nici alta

2009-02-06T06:18:00.000-08:00

De multe ori suntem nevoiti sa alegem, sa cautam cu privirea si cu inima ce e mai bine pt noi. Insa nu putem sti cu certitudine ca alegerea pe care am facut-o este cea mai buna. Este greu sa alegi intre 2 obiecte care iti plac foarte mult, este si mai greu sa alegi urmatoarea strada pe care pasii tai vor alerga. Suntem nevoiti sa alegem doar un singur drum, de multe ori zapaciti ne pierdem in visare si alegem exact cea ce nu trebuie. Viata isi arata de fiecare data coltii mari isi intinde ramurile din care noi culegem rodul urii, al fericirii, iubirii, nasterii din nou. Insa viata nu ne spune ce sa alegem, ce e mai rentabil pt noi, ci ne baga in fata ca pe niste soldatei, ne ofera arme uneori prea mutine sau inutile pt lupta pe care o purtam cu noi si ceilalti. Cortina se ridica si este necesar sa inaintam, sa intampinam piesa cu stoicism, noi suntem actorii in aceata lume a indoielii, a iluziilor care vin si pleaca, a ideilor zgomotoase, a unei singure alegeri. Spectacolul nu se termina niciodata ci doar actorii dispar, scena isi alege urmatorii candidati ,rolurile s-au impartit alegerile au ramas.

Cautare

2009-02-03T12:26:00.000-08:00

Cautam sa fim apreciati, iubiti pana la ultima picatura, cautam totul dar nu facem nimic. Adunam in noi ramasitele altor oameni, deliram pt ca asta ne mentine pulsul viu. Adorm dar zgomotul unui tren care se aude in departare ma trezeste, ma arunc in fata sinei si devin una cu pamantul. Sunt smuls din trupul meu, gasesc doar ecoul zilei de ieri, imaginea mamei care se ma priveste cu ochii insangerati, tatal care pufaie incontinuu aceaiasi tigara, ma pierd in casa mortilor....
Ingerii canta, copilul asculta , simte ritmul, sunetele il imbata si il ridica la cer, nimeni dar nimeni nu il poate aduce la sol, nu ii mai ramane decat sa isi ridice mainile si sa il primeasca pe Dumnezeu in sufletul sau.

Sunt un copil al lumii

2009-02-02T01:52:00.000-08:00

Pierdut in vise ma intorc acasa. Ma intorc pe alea copilariei unde mama ma asteapta cu un cos de fructe, unde tata isi lustruieste uneltele noii zidiri. Sunt un vistor, sunt copil iar lumea este oglinda libertatii mele. Toate zilele mele s-au invartit in jurul a mii de ganduri, idei pe care voiam sa le pun in aplicare, care ma faceau sa ma gasesc pe mine in copacii, cladirile pe care le pozam,,, au ramas doar resturile. Degetele ating roua diminetii si o lasa apoi sa cada in mocirla, ochii obosesc privind splendoarea diminetii, buzele rostesc ceea ce nu pot auzi . Uneori e deajuns sa ma aplec si sa strang o bucata de hartie, o rasucesc, o intorc pe toate partile pana ce imi iese o corabie. O mica corabie care ma duce inapoi pe acel taram in care la 15 ani am descoperit dragostea. Unde e dragostea domnule ma intreaba acum profesorul meu de engleza, recunosc i-am raspuns, dragostea nu o pot vedea sau auzi dar o pot simti. O pot simti cand privesc o mica fata, cand degetele mele coboara usor pe pieptul ei, cand buzele mele intalnesc buzele ei, cand cuvintele mele roiesc in jurul ei. Nu pot atinge absolutul dar pot zidi drumul care sa ma conduca spre el.

SA CONSTRUIM

2009-01-30T02:00:00.000-08:00

Sa cladim chiar daca nu suntem siguri de ceea ce vom cladi. Nu exista zi in care sa nu gresim, zi in care sa ne o oprim dar exista mereu un drum, o casa la care ne intoarcem mereu. Pasii ma duc azi in casa copilariei, in casa in care am crescut, m-am jucat, am plans si m-am maturizat. Constrium pana ajungem la epuzare, cladim, pt ca asta ne face mandrii intr-un fel de ceea ce suntem.Imaginatia si perceptia noastra sunt ghidul pe care il urmam inconstient sau nu. NE OPRIM DOAR ATUNCI CAND IN VIATA NOASTRA INTERVIN OAMENII SUPERFICIALI. Nu putem da o de concreta a superficialitatii dar putem obs , analiza si alege cine vrem sa fim, cee vrem sa construim, ce parti unim, ce vise urmam. Suntem pastori in casa lui dumnezeu, liberi cugetatori cu sufletul si cu mintea. Sa ne imaginam ca oamenii pe care ii intalnim snt piesele casei pe care noi o vom construi,, uneltele care ne vor ajuta sa oferim un aspect atat in interior cat si in exterior. In antichitate oamenii credeau in vise, au cladit imperii, imperii pe care noi azi le-am uitat, ignorat, alungat , arunact cat mai departe. Oamenii nu aveau unelte dar si le-au facut din cele mai mici piese pana ce acele piese au devenit mari si utile. , construind un intreg imperiu. Noi am construit un imperiu al nelinsitii. Pe mas ce atrrecut timpul am evoluat si o data cu evolutia ne-am pierdut in noile tehnologii. Constatin Noica spune:suntem niste zei prosti., niste zei nemuritori care si-au uitat destinul". Destinul nost4u este sa construim, sa cladim cu mainile , cu mintea si cu sufletul idei care devin realitate. Emotiile , iubirea, ochii, sunt imaginea noastra a ceea ce vom fi maine , azi, si in viitor.

2009-01-29T02:26:00.000-08:00

SUNT UNIC DOAR IN PREZENTA LUI DUMNEZEU IAR CEEA CE MA FACE PUTERNIC E NEMERNICIA CELUI RAU.

Identitate

2009-01-29T02:14:00.000-08:00

Ma intrebam; cine sunt? Oricat de mult priveam aceleasi oglinzi, aceiasi trecatori obositi, nu ma vedeam pe mine.
Cutam sa imi gasesc numele scris pe coaja unui copac, dar fiecare pas pe care il faceam ma tragea cu o forta nebuna in jos. Am cercetat cu prvirea fiecare colt al sufletului, strazile ardeau in toropeala verii dar sufletul tremura inchis in mania iernii.. Cutam sa fim mai buni, suntem flamnzi dupa iubire, nebuni cand vine vorba sa luptam cu soarta, indiferenti in fata lui Dumnezeu. . Negam din placere, negam pt ca asta ne ne dezlega de siragul de lanturi pe care il avem. Placerea cea mai mare este atunci cand il transformam pe dumnezeu in idol. Ne ratacim, ne pierdem prin cuvnite aruncate, prin imagini controversate, ne pierem ultima farama din ceea ce suntem NOI.
Ti-ai pierdut identitatea doar atunci cand ai arunact cu pietre in destinul tau.

2009-01-26T10:43:00.000-08:00

Imi cer scuze pt literele lipsa sau pt cele adaugate in plus, vad ca am o prob cu doamna tastatura,

DESPRE INGERI

2009-01-26T09:06:00.000-08:00

Ingerii, un subiect pe care as vrea sa il abordez mai des, cu mai multa usurinta. Probabil ca acum este ocazia, probabil ca abia acum am intalnit un inger. Nu credeam ca in micul nostru univers, in spatiul pe care il numim pamant intalnim acele fiinte care se imbraca in costum de oameni.Acele fiinte sunt ingeri, desi sunt doar la 2 pasi distanta de noi ne vegheaza, ne apar in vise, ne soptesc ca trebuie sa fim noi. Cand eram mica am visat un inger, nu avea arip[i, dar privirea lui era numai lumina, acel inger m-a luat de mana si trupul meu a inceput sa pluteasac sa simta caldura mainilor lui. Ingerul mi-a soptit:"totul va fi bine!"Timpul atrecut si odata cu timpul ingerul a disparut , s-a pierdut intr-o ceata enorma a sufletului meu. Atunci viata mea trecea prin infern, am pierdut cuvantul lui dDumnezeu, am pierdut notiunea de speranta, de credinta in El si in fortele proprii. Desi este greu de cerzut am incercat sa imi caut ingerul in vis, il strigam, il cautam in mine, in oamenii pe care ii cunoa=steam dar nu faceam deact sa ma pierd pe mine. Sa imi pierd incredrea si mai mult, sa ma ascund in spatele cuvintelor, in spatele usilor, ma pierdeam atata de mult incat mi-am cladit un ZID. Acel zid imi spuneam ma protejeaza de rau, icoanele ma ajutau si mai mult sa imi cladesc zidul, ele erau caramizile pe care le adunam cu atata sarguinta.
Imprejurarile m-au adus aici, am invata sa lupt, sa imi ofer o sansa, sa cred ca pot face ceva, ca pot construi, cladi o locuinta a sufletului meu. Si am reusit, dar pana acum cateva saptamani ceea ce traiam era doar speranta si acum speranta a prins aripi. Am intalnit un inger, un inger care a spart intunericul prin care treceam, un inger cu chip de om, cu maini de foc, un inger trimis de DUMNEZEU.
De multe ori cand vorbim despre ingeri ne imaginam ca sunt frumosi, ca au aripi mari si albe, niciodata nu gandim ca ingerii sunt exact ca si noi. Fiinte trimise de Dumnezeu pt a ne aduce un zambet atunci cand pierdem pe cineva drag, atunci cand simtim ca spatiul este mult prea mic, atunci cand aerul nu este de ajuns pt a trai, atunci cand refuzam sa ne deschidem, atunci cand suntem loviti cu pietre. Ingeri stiu exact cand este momentul potrivit sa apara, ei nu te judeca ci iti spun sa ai mai mult curaj, sa lupti pt ca armele tale sunt tari, sa crezi pt ca fara El nu poti simti, cunoaste sau vedea pamantul pe care calca pasii tai, sa vezi raul si sa il transformi in bine, sa zidesti cu sufletul ce nu poti zidi cu mainile, sa fi TU, caci esti unic prin creativitate si prin credinta TA!
Ingerul meu este ingerul pe care l-am visat, aripile sale sunt mainile, caci mainile sale imi aduc lumina si ifera sansa de a privi ceea ce este frumos,. Privirea lui ma face sa fiu eu, sa cred ca pot dori mai mult, ca pot lupta fara sa pierd, vocea lui este vocea mea interioara. Este de ajuns sa ii privesc arta si el apare odata, de doua ori, apre fara sa il chem, apre pt ca stie ca am nevoie de el. Pt ca stie , batalia mea a fost sa il gasesc pe EL, sa il cunosc asa cum este si sa il acept in viata mea.
Asadar niciodata sa nu spunem niciodata, caci nici nu stii cand cand va parea un inger in viata ta.

EMOTII

2009-01-21T22:42:00.000-08:00

Azi e ziua cea mare voi afla rezultatele examenului pe care l-am dat ieri, sa speram ca va fi bine, ca nu va fi prima mea restanta. Roxana trebuie , este necesar sa aiba mintea deschisa si cat mai luminata ca sa poata invata mult, sa se gandeasca numai si numai la asta.

o inima din cartuse

2009-01-21T10:35:00.001-08:00