De multe ori ma intrabam:cine este DUMNEZEU? Nu il gasesam nicaieri dar EL m-a gasit pe mine! La 13 ani, multi ne gandim oare cat mai dureaza pana ce ne cheama mama in casa, eu la varsta respectiva ma intrebam de ce l-am pierdut pe dumnezeu. Am fost un copil fanatic, un copil care se inchina in fata icoanelor, un copil care isi simtea sufletul curat la fiecare impartasanie. Cu timpul toate acestea s-au pierdut, l-am pierdut, mai bine spus l-am alungat, mereu mi-am spus ca totul a fost din cauza egoismului meu. Am fost un copil trist si egoist si am ajuns un om matur cu o doza excesiva de inocenta , dar imi place sa visez intr-o zi in care fulgii de zapada nu se mai opresc, in care iti intra sub piele, in ganduri, in vise, si apoi se opresc in plama.
Dumnezeu e copilul care ma priveste cu ochii mari, Dumnezeu e cuvantul si cugetul meu. Nu treb sa ma intreb cine este El ci este necesar sa cred, sa vad , sa aud, sa nu ma mai ascund.
2 comentarii:
Nu l-ai pierdut pe Dumnezeu, ci ti-ai pierdut inocenta...Asta e blestemul maturitatii
Inocenta vine din dorinta de a nu imbatrani, uneori se intampla ceva care te schimba, ceva care iti fura copilaria. Este trist cand totul iti este luat, cand inocenta iti este luata, cand esti mic vrei sa fii mare, cand esti mare vrei sa fii mic. Viata iti ia inocenta si iti ofera iluzia ca esti cineva
Trimiteți un comentariu