ganduri adunate

Uimiti de ceea ce suntem ne intoarcem la DUMNEZEU, UMILI, cu pasul apasat dar nesigur. Nu stim niciodata cine suntem, ce putem fi, ce putem realiza azi sau maine, stim doar ca treb sa luptam,. CA DIMINEATA e o lupta continuua, ca ochii vad doar ce vor, ca oamenii sunt doar niste animale.Dar printre aceste animalute inatlnim uneori, rar ce-i drept suflete prigonite din rai. Cautam sa fim si noi ca ei, lasam instinctele pt o secunda si ne oprim, tentatia , ispita este mult prea mare, cautam sa fim ca ei. Imi amintesc fiecare expresie, fiecare zambet, traiam doar ca sa fiu ca ei, am ajuns sa fiu EU. E greu, frustrant sa fiu eu, gresesc mult, ma pun in situatii ciudate dar finalul nu exista... Nu pot fi ca tine, ca ceilalti, ci pot invata , perfectiona, pot vorbi cu dumnezeu, cu oamenii pe care ii intalnesc, sunt ceea ce sunt .Existenta noastra nu e nimic altceva decat credinta, oricat am neg, razbuna, tipa de frustrare ne vom intoarcem mereu la unicul CREATOR. Nimeni nu ne sppune sau arta ce avem de facut sau de ce suntem aici, ce scop treb sa uramarim, destinul nu il poti cauta dar il poti schimba. Asadar schimbam fara sa fim constienti de acest lucru, schimbam pt ca asta ne face fericiti, mai increzatori doar in fata lumiii dar nu si a noastra, sa cantam fratilor, sa luptam pana ajungem la sange, sa deslusim impreuna taina noastra prin flacari si credinta.