SA fim noi insine

Sa nu fie teama de ceea ce suntem, sa traim azi ca si cum ar fi ultima zi petrecuta in acest spatiu pe care il numim pamant. Suntem creatorii destinului nostru. ne pierdem zilele ratacind pe drumuri pietroase dar mereu exista un punct de reper, un spatiu in care ne regasim intotdeauna ACASA. Sa traim chiar si atunci cand durerea este mult mai mare decat noi, sa strangem toate amintirile si sa ne bucuram de ceea ce ne ofera prezentul.. Avem nevoie sa simtim, sa iubim, sa ne bucuram de fiecare prieten pe care il avem, de famila pe care o avem, sa fim noi insine indiferent de obstacole, de indiferenta, de negatii.
Nu vreau sa regret, vreau sa fiu EU, simplu si puternic, armele le-am pierdut undeva pe strada sperantei... ieri le-am gasit la ingerul meu. Mi le-a inmanat, debusolat cautam si IL cercetam . M-a fotografiat, cuvintele curgeau siroaie , trupul tremura de emotie, i-am intins mana si am invatat cea mai importanta lectie, sa fiu Eu,. NU conteaza cat am, cum ma privesc ceilalti, cel mai important este sa ma accept asa cum sunt. Defecte am, uneori mai mult decat pot duce, dar ingerul mi-a spus sa nu imi fiie teama, sa cant, sa cant viata si sa lupt, caci asa ma voi descoperi pe mine. Mi-a daruit aparatul lui de fotografiat, prima poza nu era asa cum imi imaginam, nu stiam cum sa tin aparatul dar brusc am obsv un copil care ma privea, un copil care incerca sa prinda un porumbel, atunci mi-am spus este necesar sa incerc, si uite asa a aparut prima mea poza.
Stiu , nu sunt un fotograf, nu sunt nici salvatorul lumii asa cum credeam in frumosii ani de liceu, ci sunt EU Roxana o tanara de 22 de ani care traieste din plin dar, care uneori se rataceste , se ascunde intr-un colt si plange pt ca vrea mai mult de la ea. Am reusit sa fiu eu, cunoscand oameni, punand intrebari, cantand, fotografiind, gresind, iubind, cercetand... Azi am avut ocazia de a vedea, de a ma bucura cu adevarat de viata. DE CE? Pt ca , stiu, ne bucuram atat de putin si plangem atat de mult incat uneori mai ales intr-o zi friguroasa si cenusie cum a fost azi ne afundam in probleme, obsv doar ceea ce este negativ. Dar nu obs ca suntem sanatosi, ca Dumnezeu nu ne lasa ci ne pasuieste mai mult decat meritam, ca avem 2 maini, 2 picioare, imaginatie, ratiune, taria de iubi, bucuria de a fi iubiti. Ne facem rau probabil pt a simti, Emil Cioran spunea, ca uneori avem nevoie de boala pt a simti ca traiam, de multe ori asa este. Incapabili sa mai simtim, ne cufundam in durere. Nu imprejurarea este de vina ci NOI. Avem ratiune dar de ce nu o folosim cand trebuie, de ce ne pierdem pe un drum necunoscut?
Ma vedeam pe mine in ceilalti,, azi ma vad asa cum sunt poate datorita ingerului meu, acesta este doar inceputul dar nu imi este teama de ceea ce voi vedea maine, poimanie sau in viitor. Aceiasi roxana sunt dar cu mai mult curaj si incredere in fortele proprii.