CERCUL

Se spune ca dragostea doare, ca oamenii care te iubesc mor, trupul se stinge dar sufletul nu. Am cautat de- a lungul timpului acele mici detalii care sa ma intregeasca sa imi dea acel curaj pe care il au asa zisii barbati puternici, dar nu. Nu sunt puternic azi, fug de prezent si traiesc in trecut,. Am iubit ce-i drept, o fata, nu avea nume, asa ca am numit micuta mea fetita.
Intr-o zi fata a plecat de-a acasa, in drumul ei a gasit o alee, mare, mare parea fara sf, eu eram intr-un copac, la furat de vise. Asa am cunoscut-o. 2 zile am petrecut cu ea, 2 zile in lumea mea 20 de ani lumea ei. Ma iubea si ah era timida,. eu emotiv pus pe fapte, i-am daruit un cerc. Cercul avea mai multe crapaturi, fata treb sa uneasca acele crapaturi. Crapaturile erau si sunt punctele lipsa ale sufletului meu. Pana ce nu gasim aceea mica parte care ne integeste nu traim, ci supravietuim,. ei bine fata era nedumierita si nu stia ce sa faca cu acel cerc, dar s-a gandit sa danseze, sa cante si sa fotografieze, sa zideasca lumea prin jocul ei. Aveam atat de multa satisfactie, ce nu puteam realiza eu, realiza ea prin mine. Era dansul si cantecul meu.
Nu stiu cum, sau de ce, intr- o zi m-am intristat, pt prima data stiam ca nu sunt fericit, nu sunt fericit pt ca oricat de mult as incerca sa cant, sa dansesz tot va lipsi ceva. PROBABIL ,CURAJUL SI CHIAR DORINTA DE A FI EU.
Au trecut 20 de ani de atunci si cercul se invarte in mana mea, dimineata imi zambeste, la pranz e mai mohorat, seara oh dar seara se revolta si imi spune ca: daca Dumnezeu nu este nimic nu este..............