Suferinta s-a nascut din pacat, oamenii au uitat ca a suferi inseamna a junge la Dumnezeu, la curatirea sufletului. Suntem mici in fata Lui si mari cand il hulim, si asta facem mereu, ne ascundem in spatele vorbelor si il izgonim pe Dumnezeu.Cand eram mai tanar credeam ca sunt invincibil, ca trupul meu poate ajunge oriunde si oricand. Dar azi privindu-ma in oglinda nu vad decat un batran uscat, si ah pana si cuvintele mor.As dori ca inainte de a parasi acest taram minuant sa las o mica amintire. Nu stiu daca cineva a citit aceste pagini, si cei care au citit probabil ca ma condamna de eretism. Intotdeauna l-am privit pe Dumnezeu ca pe un prieten si da domnilor nu imi este frica de EL, CI MAI MULT IMI ESTE FRICA DE MINE., DE cea as putea fi eu fara EL.
Zilele imi sunt numarate, dar nu ma tem, sunt curios si furios, furios pt ca am spus prea devreme te iubesc, furios, pt ca nu le-am spus parintilor ca ii iubesc, dar, este prea tarziu sa o fac. Traziu pt ca nu mai sunt aici, de fapt nici nu am stiut sa ma apropii de ei, imi era frica de mine, de ceeea vor spune ei despre mine, asa ca intotdeauna m-am ascuns de cei pe care ii iubesc cel mai mult. Doamnelor si domnilor dar va spun sincer ca putem alunga batranetea, nu putem fi mai intelepti ci copii mici si naivi. Uneori imi spun ca trupul meu este doar o masca, in spatele lui se afla un mic copil care inca asteapta sa scrie cartea vietii, sa cante pana ce nu il mai tine vocea, sa fotografieze tot ce il inconjoara , sa fie pur si simplu el.
Sa fim noi, sa stim ca trupul e doar haina care imbraca sufletul, iti multumesc Doamne pentru ca mi-ai dat puterea sa fiu EU si sa ajung la Tine prin cuvant.
