Imi amintesc, de o vreme cand nu puteam face nimic, e o prostie stiu dar atunci, eram mic si debusolat. Dar intr-o zi am descoperi, ca oricat de mic as fi pot vedea ceva in mine, in oamenii pe care ii cunos, in tot. Desigur, m-am impiedicat, dar fieacre cazatura parca ma facea si mai puternic. Nu pot spune ca am gustat fericirea, dar as fi ipocrit sa spun ca am fost un nefericit. Ca fiecare am avut si momente bune si momente mai putin bune, am crescut? Hm ... nu , am ramas tot un copil. Stiu ca oricate incercari voi avea, exista cineva acolo sus care ma loveste dar din dragoste. Am ras candva de acesata afiramtie, dar, cati oameni au suferit pana sa ajunga la DUMNEZEU. Hm... multi, dar i-am uitat , i-am incuiat in cartile de istorie si i-am lasat acolo, pt generatia urmatoare. Ei bine, azi Dumnezeu e o traditie, il gasim pe Dumnezeu intr-o icoana, cand aprindem o lumnare dar nu il gasim in noi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu