.....................

Uneori gresim, gresim atat de mult incat ni se rupe sufletul, ii ranim pe cei dragi pt ca iubim, dar nu stim cum sa ne exprimam iubirea fata e ei. Astazi am gresit fata de ingerul meu, am fost nesigur domnilor, si am intreb cine sunt eu fara el? Stiu pot trai fara el, dar nu vreau, viata mea nu are sens fara acest minunat inger. Stiu imi veti spune ca sunt copil, ca iubesc nebuneste, ca nu exista ingeri, si totusi iata ca m-am schimbat, mi-am schimbat lumea mica si isipida datorita ingerului. Eu sunt mic, am fost mare cand ingerul m-a iubit, oare cum sa ii cer iertare? Daca imi iubesc ingerular treb sa plec, sa tac, sa ajung eu la mine prin lumina, dar cum pot gasi lumina fara ingerul meu?

Despre minuni.

Cand eram mai mic ma intrebam oare ce sunt minunile? Visele mele erau mari dar eram prea timid ca sa le scot la suprafata, anii au trecut mult prea repede si m-am trezit ca am 40 de ani. Oare azi sunt mai copil decat eram ieri? O domnilor va voi spune ca da, fara sa ma ascund sau sa ma dau mare. A te da mare o expresie care e din ce in ce mai folosita azi, si nu doar expresia... Dar stiti domnilor ce greu este sa crezi in minuni?
Pana sa ma conving ca exista minuni a trebuit sa trec prin multe esecuri, iluzii, certuri cu cei dragi si mai ales cu mine. Cateodata cand simti ca nu mai poti, ca viata pare doar o cursa lunga si plictisitoare, apare ceva mic, dar care iti schimba complet modul de a gandi. Cred ca asta a fost minunea mea, eram singur si credeam ca iubesc, era de fapt o dorinta, pana cand intr-o zi am citi o poezie, imi parea atat de cunoscuta era ca si cum eu as fi scris-o. Imi doream sa o cunosc pe cea care a scris poezia si i-am scris o mica scrisoare, ea mi-a raspuns. Nu va pot spune decat domnilor ca ea mi-a schimbat viata, mi-a deschius un nou drum, m-a invat sa scriu cu lumina, sa vorbesc cu mine insumi, sa desenez fara sa ma opresc, sa iubesc si sa fiu iubit. Minunea mea este ea, minunea sunt eu, minunea sunteti voi, minunea este ca DUMNEZEU NE IUBESTE INDIFERENT DE ALEGERILE PE CARE LE FACEM.

Despre vise

Lumea pare infinita cand o privesc... Strazile nu se mai termina, totul e ca un urias care vrea sa ma inghita. Lumea mea are un sfarsit atunci cand ma asez si cant o piesa la pianul meu. Clapele sunt 88, ele au un sfrsit, insa cantand pot ajunge la o infinitate de sunete, ah si atunci lumea mea pare infinita. Cand eram mic aveam vise, ma invarteam doar in jurul iluzilor, credeam ca voi ajunge departe ca nimeni nu imi va lua muzica.Dar, domnilor viata mi-a luat bucuria de a canta, am incercat sa inlocuiesc muzica cu psihologia, literatura, pictura, dar nimic nu se compara cu atingerea clapelor, doar atunci sunt eu.

Sa vorbim despre batranete

A gandi sau a nu gandi la timpul care trece? Pai, domnilor intotdeauna mi-am zis ca timpul nu conteaza, ei dar azi, clipele imi zambesc si imi spun sa merg mai departe, nu mai am timp imi soptesc ele.Azi lumea a uitat ce inseamna timpul.Imi spuneam ieri ca sunt atat de tanar incat pot face orice, pot citi o carte,pot escalada muntii daca vreau, etc, ihm dar sunt batran azi. Ochii vad ceva , ei dar ei ma vad pe , mine, hm si e ciudat, ieri nu ma priveam asa. uite un fir alb, a mai iesit inca unul si parca vorbele imi spun sunt batran. Batran oh, dar ce nebunie nu eram eu baiatul tanar care ieri radea de micile dar dragutele batrane. Uite ca am mers la magazin si o fata m-a privit asa ca pe un batran mic si nejutorat. Imi spuneam ca ea e nebuna, ca nu stie ce vorbeste, dar m-am uitat putin la mana dreapta care tremura si nu o puteam opri domnilor si am scapat cheile pe jos, ea a inceput sa rada, eram asa de neajutorat incat am iesit din magazin si pt prima data am inceput sa plang. Ma DUREAU OCHII SI VOIAM SA AJUNG ODATA ACASA, DAR PICIOARELE PARCA MA TINEAU PE LOC, NU PUTEAM FACE NIMIC. Dar am auzit o voce, da imi veti spune ca sunt putin lipsit de minte, si ce . Poate ca uneori simt nevoia sau am nevoie sa stiu ca sunt batran, batran cu trupul. Azi am nevoie sa stiu ca nu mai am timp, ca anii au trecut, ca fata pe care am iubit-o a murit, dar nu si in inima mea. Dar asta e altceva voi ajunge pe parcurs. Stiu ca ESTE CINEVA, DUMNEZEU, mereu am vorbit despre el aici, Poate ca el ma facea sa ma simt tanar, sa simt ca orice greseala e un pas inainte si nu unul inapoi.Timpul pare azi mai scurt si imi este teama ca ma va ajunge si eu nu voi mai fi.
Daca as fi un intelept as merge inainte, as fi resemnat, dar cum pot fi cand stiu ca eu nu voi mai fi?
Batranetea nu este varsta intelepciunii, batranetea te face sa traiesti din amintiri, sa regreti ca nu ai facut tot posibilul sa ajungi undeva, la ceva, batranetea te incuie in casa si nu te mai lasa sa pleci.