Despre minuni.

Cand eram mai mic ma intrebam oare ce sunt minunile? Visele mele erau mari dar eram prea timid ca sa le scot la suprafata, anii au trecut mult prea repede si m-am trezit ca am 40 de ani. Oare azi sunt mai copil decat eram ieri? O domnilor va voi spune ca da, fara sa ma ascund sau sa ma dau mare. A te da mare o expresie care e din ce in ce mai folosita azi, si nu doar expresia... Dar stiti domnilor ce greu este sa crezi in minuni?
Pana sa ma conving ca exista minuni a trebuit sa trec prin multe esecuri, iluzii, certuri cu cei dragi si mai ales cu mine. Cateodata cand simti ca nu mai poti, ca viata pare doar o cursa lunga si plictisitoare, apare ceva mic, dar care iti schimba complet modul de a gandi. Cred ca asta a fost minunea mea, eram singur si credeam ca iubesc, era de fapt o dorinta, pana cand intr-o zi am citi o poezie, imi parea atat de cunoscuta era ca si cum eu as fi scris-o. Imi doream sa o cunosc pe cea care a scris poezia si i-am scris o mica scrisoare, ea mi-a raspuns. Nu va pot spune decat domnilor ca ea mi-a schimbat viata, mi-a deschius un nou drum, m-a invat sa scriu cu lumina, sa vorbesc cu mine insumi, sa desenez fara sa ma opresc, sa iubesc si sa fiu iubit. Minunea mea este ea, minunea sunt eu, minunea sunteti voi, minunea este ca DUMNEZEU NE IUBESTE INDIFERENT DE ALEGERILE PE CARE LE FACEM.