Nu o poti uita, ea este trecutul si przentul tau, te inalta, te coboara si apoi devine vid. Nu o poti cuprinde , ea a fost destinl tau, iluzia care te tinea in viata, fara ea nu esti nimic , cu ea esti totul. Viata e un fir de papadie, ea era firul tau, toamna ti-a luat-o si a aruncat-o in sufletul nimanui.
Nu mai poti respira, era aerul , lumea ta, cuvintele tale au ramas ecoul ei, visele tale franturi de realitate. Ce nu poti cuprinde cu trupul atinge cu sufletul, enigme ce iti pareau inacesibile azi traiesti doar din ele. Dar nu o poti gasi, imaginea ei a ramas ca un tablou, o farama din ceea ce ai fost si cei vei fi in anii urmatori. Iubirea a fost cuvantul, ei ti-au luat cuvantul si l-au aruncat in lumea nimanui.