Atunci cand numele tau nu mai dispare.

Viata iti scoate in cale oameni pe care nu credeai ca vei avea ocazia sa ii cunosti vreodata, tu te temi dar e o teama placuta. Iti tremura sufletul numai cand iti apre in minte doar numele si atunci iti apre chipul lui in minte, serios care te priveste, te saluta, iti zambeste si asteapta raspunsul tau. Nu mi s-a intamplat sa fiu cu capul in nori, sa pronunt acelasi nume la nesfarsit, sa il intorc pe toate partile posibile, sa il desciferz. Incercam sa il descifrez pe el si am ajuns sa ma descifrez pe mine, sa privesc putin in micul dar jucausul meu suflet. Mic pt toate motivele de tristete, de dezamagire, de speranta de iluzie, de franturi aruncate, jucaus pt ca sufletul meu iubeste, traieste jocul ca si cum intreaga lui viata ar depinde de acest lucru. Nu pot sti exact cum sunt eu, cum este sufletelul meu, nu gasesc o explicatie concreta a lucrurilor pe care le fac, a visurilor pe cae le am, a furiei exagerate, dar ma resemnez si caut mai departe. Caut sa vad in altii ce nu pot vedea in mine. Esecul meu a fost renuntarea la vis, renntare la numele meu, la identitatea mea. Am gasit-o azi intr-un copac uitat de timp, un copac care se lupta sa suipravietuiasca vantului naprasnic. Crengile se leganau in pulbere de vise, in cuvintele pe care le rosteau doi indaragostiti in parcul mare din Copou. Speranta mea se zabatea sa ajunga la el, sa il cunoasca, sa vorbeasca cu el, si minunea a parut din senin, ca o vraja, frica m-a trezit m-a zguduit si m-a intrebat: Oare toamna a venit in sufletul tau, ti-a adus emotia frunzelor ce cad? Nu i-am raspuns, am privit-o pt prima data si ... cuvantul a rabufnit, a trosnit ca o furtuna. Nu mi-am pierdut speranta i-am raspuns cu jum de gura, eu visez, el cuprinde imaginea mea si o transforma in CURAJ SI VIATA. Imi este de ajuns sa ii citresc num intr-un ziar si micul meu univers se lupta, se revolta , incearca sa il caute, sa ii spuna VREau sa fiu cu tine. ,VREAU SA TRAIESC ACUM , AICI, SA SIMT, SA CRED , SA VAD SA AUD, SA MA DESCOPAR PE MINE.
Dar nu e nevoie ca cineva anume sa iti arate cine esti, ce vrei, sa auzi, sa vezi, timpul va decide in locul tau, in locul lui, in locul lor. Din acest motiv ste necesar sa nu te intrebi ce bine, ce e rau, de ce e asa nu altfel, ci traieste, bucura-te de darul ce ti-a fost oferit!