Cautam sa fim apreciati, iubiti pana la ultima picatura, cautam totul dar nu facem nimic. Adunam in noi ramasitele altor oameni, deliram pt ca asta ne mentine pulsul viu. Adorm dar zgomotul unui tren care se aude in departare ma trezeste, ma arunc in fata sinei si devin una cu pamantul. Sunt smuls din trupul meu, gasesc doar ecoul zilei de ieri, imaginea mamei care se ma priveste cu ochii insangerati, tatal care pufaie incontinuu aceaiasi tigara, ma pierd in casa mortilor....
Ingerii canta, copilul asculta , simte ritmul, sunetele il imbata si il ridica la cer, nimeni dar nimeni nu il poate aduce la sol, nu ii mai ramane decat sa isi ridice mainile si sa il primeasca pe Dumnezeu in sufletul sau.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu