Sunt un copil al lumii

Pierdut in vise ma intorc acasa. Ma intorc pe alea copilariei unde mama ma asteapta cu un cos de fructe, unde tata isi lustruieste uneltele noii zidiri. Sunt un vistor, sunt copil iar lumea este oglinda libertatii mele. Toate zilele mele s-au invartit in jurul a mii de ganduri, idei pe care voiam sa le pun in aplicare, care ma faceau sa ma gasesc pe mine in copacii, cladirile pe care le pozam,,, au ramas doar resturile. Degetele ating roua diminetii si o lasa apoi sa cada in mocirla, ochii obosesc privind splendoarea diminetii, buzele rostesc ceea ce nu pot auzi . Uneori e deajuns sa ma aplec si sa strang o bucata de hartie, o rasucesc, o intorc pe toate partile pana ce imi iese o corabie. O mica corabie care ma duce inapoi pe acel taram in care la 15 ani am descoperit dragostea. Unde e dragostea domnule ma intreaba acum profesorul meu de engleza, recunosc i-am raspuns, dragostea nu o pot vedea sau auzi dar o pot simti. O pot simti cand privesc o mica fata, cand degetele mele coboara usor pe pieptul ei, cand buzele mele intalnesc buzele ei, cand cuvintele mele roiesc in jurul ei. Nu pot atinge absolutul dar pot zidi drumul care sa ma conduca spre el.