Nu stiu cum dar in ultimile zile, sapatamani mai bine spus m-am gandit la o infinitate de lucruri dar numai unul singur ma bantuie azi , maine si cred ca si in viitor, arta de a vorbi prin intermediul luminii. Ok suna bine pana aici dar sunt atat de multe lucrururi pe care este necesar , sa le realizez. Unul ar fi, lucrul cu oamenii, e dificil caci simt ca aici intervine alegerea, dar daca este sa fiu optimista le pot face pe amundoua, putina organizare si totul va fi bine. Totul este relativ, nu stim ce va fi peste o ora, maine sau in viitor. stim doar ca in fiecare dimineata suna alarma care striga: treb sa ajungi la serviciu, la facultate, abia cand mori vei dormi si tu.
Intotdeauna mi-am facut griji ca nu voi putea face tot ce imi realizez intr-o zi anume probabil ca din acest motiv fac mai mult decat imi propun, ca sa vezi unde te duce teama de esec, de a-i dezamagi pe altii. Inca nu stiu exact ce voi face, stiu doar atat : Este si maine o zi.
De ce ne oprim? Pt ca daca nu ne-am opri ne-am gasi mult prea usor si am fi nevoiti sa cedam. Probabil ca nu ne oprim nici atunci cand murim, cred ca abia atunci incepe marele proces. Vinovatii fara vina au uitat sa isi apere cuvantul, drepturile revin celor care onoarea le-a murit. Cu cat ne afundam in proprile ganduri cuvintele se pierd intr-un sirag de margele. Este de ajuns sa stim ca cineva ne vegheaza, ne cearta, se uita cu ochi inttrebatori si ne ofera cheia magica. Desi gresim, purtam in noi dorinta de a ne perfectiona, de a inainta cu un pas, umili in fata LUI, drepti in fata lor zambim, ridicam armele si raspundem la apel.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu