vineri, 6 martie 2009

CINE SUNT

Nu mi s-a intamplat pana acum sa ma apropii atat de mult de cineva, nu mi s-a intamplat sa ma cunosc pe mine. Te sperii putin caci faci lucruri de care credeai ca nu esti capabil sa le faci sau sa le gandesti, . Eu credeam ca nu ma voi maturiza si uite ca am ajuns in fata faptului implinit si ma tem ingrozitor. Este o teama pe care o avem toti. Dar nu e ceva de care simtim nevoia sa fugim ci mai de graba apar intrebarile, atat de multe pana cand ajung sa ne copleseasca. Daca ar fi sa renunt la ceva as renunta la teama, la nesiguranta, la frustrari, la ziduri. Intr-un fel am reusit, dar teama inca mai este, mi-e teama de esec, mi-e teama sa IL pierd, .
Cand eram mica si inocenta rau de tot, credeam ca icoanele ma vor salva, ca sfintii parinti ma vor ghida, ca biserica e lacasul Lui, dar pe parcurs l-am pierdut in camaruta sufletului meu. ATUNCI CRED CA A FOST O PERIOADA DE DECILN, MA RATACISEM.
Atunci cand il pierzi pe Dumnezeu inseamna ca nu a mai ramas nimic din tine. Asa eram acum 6 ani, si nu stiu cum El sau de ce El ma iubeste atat de mult incat mi-a dariut o noua sansa, viata, . Mi se mai intampla sa ma ratacesc sa, plang, sa caut raspunsuri dar stiu ca tot ce caut se afla in mine., in lumea pe care incerc sa o cunosc, in norii pe care ii privesc in dimnetile cenusii, in ochii ingerului meu, in mana pe care mi-o intinde tatal meu.
Daca ar fi sa dau timpul inapoi m-as intoarce in copilarie, si as face tot posibiluil sa ma apropii de tatal meu, sa recuperam tot ce am pierdut, sa ii spun acele 2 cuvinte pe care nu le pot rosti acum. Te iubesc tata! Mie teama sa nu te pierd, as vrea sa ma inveti cum sa fiu eu, cum sa lupt, cum sa DAU piept cu viata. Nu i-am spus niciodata asta, probabil ma teameam ca ma va descoperi, ca va afla ca nu sunt perfecta, ca nu sunt copilul cuminte, ci fata care face o mie de greseli, fata care se pierde, fata care lua note mici la scoala, fata care nu avea nici un prieten, fata care lupta sa ajunga asa cum este acum. Dumnezeu mi-a deschis ochii. In mare parte cel care m-a ajutat sa cunosc lumea prin fotografie este ingerul meu, el este cheia sufletului meu.
Cum as vrea sa fiu?, asa cum sunt acum, nu cred ca am nevoie de o eticheta, nu avem nevoie de etichete mai bine spus ci de putina intelegere, un strop de vointa, lupta si iar lupta dar mai ales avem nevoie sa iubim, sa iertam, dar mai ales sa ne acceptam!

Niciun comentariu: