...........................................................................

Zidurile dormeau, oamenii priveau cum lumea se destrama pe o aripa de nor. Cuvintele, oh dar cuvintele taceau, uitau sa mai mearga, picioarele li se incrucisau, bratele li se incurcau pe roiuri de vise. Copii strigau umbrele din zori, nu voiau sa piarda iluzia unui vis, pietrele se intorceau pe o parte si pe alta, lanturile, oh dar lanturile sfasiau carnea unui scriitor, isi uitase pana acasa. Ochii vedeau doar ce voiau ei sa vada, sufletul zacea inecat in balta, oh strigau ei, unde esti, Tu ziditorule?Lacrimile ti-s amare, zarile ti s-au pierdut in mare, cantecul suna dar Tu nu-l mai auzi, fanfara canta acelasi mars.... SA MERGEM INAINTE!