Si pasarile goneau, muntii se revoltau, copii prindeau aripile cazute... Nu e nimic, spunea batranul , marea se va calma, norii vor plange peste ea, noi vom ramane aceiasi visatori.
Cnd mi-am pierdut credinta eram doar un pusti, cantam si pictam icoane, ma refugiam in umbra marelui Duh. Solitar sunt si azi, stau pe o stanca si privesc valurile cum se sparg unul de altul, ochii nu mai vad decat vidul...
Lumea s-a parbusit in incercarea de af fi mare, in razboaiele pe care le-am dus de atatea secole, inca nu l-au gasit, cuvantul lui a fost inchis intr-o carte uitata de timp si azi daca vrei sa o citesti o vei gasi in raftul din dreapta. Istoria ne-a unit mai mult sau mai putin, ne-am pierdut in crunte razboaie, in umile incercari de a fi noi, in confesiuni desarte, in sfinti umanizati. A fi sau a nu fi? A fi ... A FI CA TINE!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu