Nesiguranta si stima de sine.............

De multe ori cand eram mic imi cream un spatiu doar al meu, o casa unde puteam fi eu cu mine .Nu credeam in ura, in rautate, dar, cu timpul usa casei s-a deschis si oamenii au intrat. Eram debusolat dar visator, asteptam ca oamenii sa imi dea speranta, ca pot fi cineva, ca eu voi fi acela care va construi zidul dreptatii. Nu a fost asa, oamenii care intrau in casa mea, ma faceau mai nesigur si mai trist, curand descoperisem un cod secret, sa tac si sa indur. Copilaria trecuse, anii adolescentei, ce sa zic? m-au distrus intr-un fel, iar in alt fel mi-au deschis ochii, m-a ajutat sa fiu salvatorul de azi. Dar ce salvator, caci in urma cu o sapt salvatorul s-a ratacit, a uitat ce a invatat in primul an de facultate, si uite ca legile sunt multe; le respect fara sa stiu, sunt conformist doar in cuvinte in practica mai greu. Nu cred in tehnica cuvintelor ci in spiritualitatea lor. Zideam povesti, cautam sa fiu eu acel care sa salveze lumea, pana ce intr-o zi cineva mi-a spus ca sunt un om rau, ca urmaresc ceva, a fost ca o spada infipta in inima, imi spuneam cum eu, barbatul care salveaza sa fur, sa doresc sa ranesc? Pe masura ce minutele se scurgeau in creierasul meu se dadea semnalul de alarma, ce urmaresc eu X: Pai eu, X urmaresc sa cunosc lumea mai mult, sa iubesc cu sufletul tot cee ce ma inconjoara, sa fiu eu punctul de sprijin al oamenilor slabi, defect de meserie, cum va spuneam eram salvatorul, cel putin in anii de liceu. Dar toate gandurile si intrebarile cadeau ca o furtuna pana ce m-au doborat, incepeam sa ma identific cu toate rautatile pe care as putea sa le fac, cu toaate ranile pe care le-as putea provoca, dar pe strada in drum spre marea academie a venit intrebarea:'' Ce fac cu viata mea Doamne?" Mi se facuse o frica asa cum nu am mai simtit pana atunci, eu Domnul X care in urma cu un an stia ca vrea sa fie marele salvator, se indoia, se temea ca se va poticni din cauza a 2 presupuneri si salvarea nu era decat un somn bun si adanc mi-am spus. Ajuns acasa patul imi facea ochi dulci, dar ce a urmat? Vise si o teamam mai mare, un gol pe care nu il ai simtisem de ani buni, caderea... Multi se vindeca recurcand la rugaciune, eu domnul X m-am dus la biserica si am inceput sa fotografiez detaliile vietii mele pana in acel moment. Ce a iesit la developare? Faptul ca ne ratacim doar atunci cand avem de ales, ca suntem nesiguri din cauza fricii de a pierde, din cauza esecurilor, din cauza incertitudinii, niciodata nu stii exact cine esti sau cine vei fi peste un minut sau 2... Developarea continua sa curga, eram un baiat de 22 de ani care niciodata nu crezuse in el, tocmai din acest moment citea cartile care ii cadeau in maina, invata pana la epuizare, se scula dimineata si punea ziua la cale, cauta sa salveze oamenii caci asa se salva pe el, uita de anii in care fugea de Dumnezeu si oameni. Toate detaliile, pozele veneau gramada si am inceput sa strig in fata bisericii ca un nebun, am cazut pe jos, si m-am murdarit tot de noroi, un domn mai batran m-a vazut si a venit sa ma ajute, m-a ridicat de pe jos si se uita direct in ochii mei.:'' Ce e cu tine mai baiete"? ma intrebase nenea cu privirea mustratoare, eu ca de obicei drept raspuns nu i-am putut oferi decat un nu mai umil. aM INTRAT IN BISERICA CU NENEA SI INCEPUSE SA IMI ARATE O CARTE MAI VECHE, mai imi spuneam am dat de naiba , imi doream sa fumez mult, dar cand sa ma uit mai bine vad un scris mare de tipar:". X aici de fata si-a pierdut sufletul pe hol," care hol imi spuneam, usa bisericii s-a inchis, domnul cel micut si pricajit se inlatase, vocea incepuse sa citeasaca din carte, se facuse lumina, ferestrele bisericii dadeau spre cer, un cer pe care nu il mai cunoscusem pana atunci, am inceput sa plang... Dar nu mai eram disperat, nu mai simteam golul, parca eram din nou copil, imi doream sa ma joc, sa ies afara si sa fiu cu ceilalti copii, ah si brusc sufletul meu nu mai era pe hol, acum stiam ce era holul. Anii pe care ii pierdusdem incercand sa il decopar pe EL in iconane, anii in care am dezamagit-o pe mama, anii in care fugeam de MINE! Salvatorul meu, mi-a spus sa inchid ochii si sa ii deschid brusc, am facut asa, cand sa fac pasul , m-am trezit in fata facultatii eram asteptat la examen, domnul din biserica avea sa fie examinatorul meu. Nota nu o stiu nici azi, dar stiu ca fiecare zi e un test, un test pe care uneori il pierdem din cauza lipsei de stima, din cauza nesigurantei, dar stiu:, Atunci cand ma voi simti nesigur, dezamagit sau obosit de lumea in care traiesc voi cauta examinatorul iar El imi va arata in ce situatie sunt.