duminică, 12 iulie 2009

Confesiunea unui batran

Am fost mereu stapan pe sine, azi nu sunt decat eu condus de altii... Am iubit libertatea doamneleor, hmmmmmmm, au trecut ani buni de cand nu am mai iesit din casa. Ochii sunt prea obositi ca sa mai vada lumina, intunericul imi zambeste uneori asa viclean cum il stim, ieri puteam scapa, aveam speranta.
Am imbatranit doamnelor, batranetea varsta intelepciunii mi-a furat si ultimul strop de viata. Sunt captiv in propriul trup, traiesc doar din trecut, nu mai pot vorbi despre prezent, ieri am fost tanar, azi sunt doar eu cenusa viselor pe care le-am construit.

Niciun comentariu: