despre credinta partea

Credinta este un cuvant mult prea dur, e oare inganfare, nepasare, la cine ne inchinam ?Azi gasesc numai oameni''credinciosi", ma mir cum de avem curajul sa ne intitulam asa. Nu ti se intampla uneori sa te inchini si apoi sa mergi pe strada sa te enervezi si sa injuri? De ce simtim nevoia sa ne rugam numai atunci cand ne merge greu? Il cauti pe dumnezeu doar atunci cand in viata ta apare o dilema, crezi ca numai in acele momente se va intampla o minune. Eu cred ca adevaratele minuni sunt cele in care dumnezeu ne lasa uimiti. Am sa reformulez, mai intai ma voi lega de uimire, dumnezeu ne lasa cu gura cascata ca sa spun asa, va voi oferi un ex, o mama afla ca tata si fiica au murit intr-un accident de masina, ei mama noastra era genul tipic de casnica, dar mai ales tinea post, facea matani in fiecare seara, asculta de sfaturile preotului. Cand afla ce s-a intamplat lumea i s-a parbusit, l-a invinut pe dumnezeu, l-a injurat si si-a promis ca nu va mai calca vreodata intr-o biserica. Pe zi ce trecea mama se inchidea in sine si refuza sa mai iasa din casa, , speranta si-o pierdu renuntase sa mai traiasca. Blama pe dumnezeu, ingerii si toti sfintii. Iesise din casa, era un soare puternic, lumina o orbea ingrozitor , mergea fara sa stie unde va ajunge, in departare vazu 2 umbre, incepu sa mareasca pasul si cele 2 umbre devenira acum 2 siluete, lumina tot crestea in intensitate, dar mama stia ca nu treb sa se opreasca. Simti o adiere usoara, lumina pierdea acum din intensitate, incepea sa obseve ce era in jurul ei, vazu o casa mica prapadita, o livada cu meri, un leagan si o fetita care se juca cu o minge. Fata i se parea cunoscuta, era copilul ei, nu o mai vazu-se asa de mult, se auzi o voce era tata care striga fetita sa vina sa il ajute. Mama era buimacita, cei doi nu o vedeau, totul se desfasura ca intr-o poveste, numai ca de acesata data personajul principal era chiar ea. In interiorul ei se dadea o mare batalie, inca blama divinitatea, era furioasa ca nu a putut face nimic, ca viata intraega ii fusese lupta. Obosita, sfasiata de durere se aseza langa leaganul din livada, acolo gasi un pom plin cu mere, rupta de foame rupse cu lacomie un mar. Incepu sa planga, sa isi aminteasac de fragmente din copilarie, de primul sarut, prima imbratisare ... Isi spuse: "am fost iubita". ''Doamne TU, mi-ai luat tot ce am iubit pe lumea asta, incep sa cred ca ma urasti, si de ce ma rog? Nu ti-am fost eu credincioasa, nu am aprins eu atatea sperante? Totul era acum o revarsare,: ''si uite doamne ca inainte nu erai doar o carte, doar o licarire, erai prezent si ma chemai sa fiu cu tine, azi imi spun ca TU nu existi, ca esti doar o inchipuire, ce dumnezu ar putea lua de langa o mama tot ce a iubit ea mai mult, Nu mai esti Dumnezeul bun, ci unul crud. Se simti vinovata, parca ii parea rau de cele spuse. Dar Doamne, de ce Te simt eu acum, de ce esti langa mine, in jurul meu e lumina, sotul meu pare asa de linistit, iar fetita mea nu am vazut-o nicicand asa de fericita. Daca ma intorc acum acasa stiu ca nu ii voi mai vedea, poate ca durerea pe care o am acum va disparea, poate ca ochii ii voi deschide si merge inainte. Nimic nu e pierdut aici, dar in lumea dinafara totul e pierdut, suntem toti plini de durere, te ocolim, te inecam in rugacini si-n acatiste, suntem toti pierduti Doamne. Deodata o cuprinse un somn chinuitor, adormi. Simti o atingere era sotul ei tocamai venise de la munca, dintr-un colt aparu si fetita suparata ca mama iar a uitat sa spele ursuletul.Totul a fost un vis, din a aceea zi mama il privi pe dumnezeu cu alti ochi, acel dumnezeu, era prieten, glumet si o ajuta a fie ea insesi. Nu mai conta ce spuneau altii, credinta ei era unica si asta o facea sa ajunga la cer...............................................