eu

Nu m-am considerant niciodata special, intotdeauna am vazut doar ce este mai rau in ceea ce ma priveste. De multe ori i-am ajutat pe ceilalti doar ca sa uit cine sunt. Dupa o perioada te vezi pe tine in ceilalti, apoi te vezi asa cum esti tu. O data ce m-am vazut, am vrut sa par invizibil, am crezut ca purtand o haina mai lunga ceilalti nu ma vor observa niciodata. Probabil ca atunci cand este greu sa te accepti asa cum esti apelezi la Dumnezeu, cred ca din acest motiv mare parte din ceea ce scriu se reduce la Dumnezeu. E ciudat caci, nu l-am invinuit niciodata pe Dumnezeu pentru ceea ce sunt ci pe mine. Cred ca fiecare persoana este vinovata pentru starea de spirit pe care o are, este necesar ca eu sa imi doresc sa fiu fericit, caci aceasta stare poate veni doar prin mine. Sunt o persoana care variaza, nu sunt intotdeauna optmist sau pesimist, ci sunt mereu intre acestea doua.
De curand mi-am schimbat stilul de a fi, orice tentativa de a iesi din casa este din ce in ce mmai grea, ma preocupa mult mai mult cum ma vad ceilalti, si uneori mi se pare ca aud in spatele meu pe cineva care are ceva de comentat, e prea slab, arata ca aiurea imbarcat asa. Stiu ca in viata nu conteaza aceste lucruri, dar sunt anumite zile in care fiecare isi doreste sa se ascunda in cochilia sa.
Eu vad lucrurile in felul acesta, sunt raspunzator pentru situatia mea, important este sa nu ma pierd si oricat de greu ar fi sa incerc sa lupt in continuare.

Am invatat....

Viata nu este o cursa lunga, totul pare atat de limitat. Lupti mereu iar uneori simti ca de fapt nu ai castigat nici o lupta ci realitatea te-a invis. Nu e nimic, zambeste maine poate fi mai rau.Este cert nu putem zambi in fata realitatii, suntem destul de nervosi pe ea, nu- i asa? Am observat ca a spune te iubbesc este dificil. Am oservat ca nu toti oamenii te iubesc pentru ceea ce esti. Am observat ca a fi tu este cel mai greu act pe care il poti realiza. Am observat ca persoana pe care o iubesti cel mai mult te dezamageste cel mai tare. Am observat ca muzica lui Bach te ajuta sa te cunosti pe tine insuti. Am invatat ca unii oameni te iubesc pt cea ce esti. Am invatat ca farmecul te ajuta doar 15 secunde, dupa care treb sa fii tu, lucru care ii descurajeaza pe ceilalti. Am invatat ca a trai nu inseamna sa mananci si sa dormi. Am invatat ca muzica iti hraneste sufletul indiferent cat de flamand ar fi. Am invatat ca nu trebuie sa fii pictor ca sa creezi o opera de arta, este de ajuns sa crezi in tine. Am invatat ca toti avem temeri, dar ca aceste temeri ne fac mai puternici. Am invatat ca pentru a iubi este necesar sa il Cunosti Pe DUMNEZU.

Viata la douazeci si ceva de ani

Viata la 20 si ceva de ani, ihm am stat si m-am gandit doamnelor si domnilor mult timp la asta. In fiecare seara ma asezam la calculator si nu reuseam sa scriu nici macar un cuvant. Dar mi-am dat seama ca nu eram sincer, ca de fapt asta mi-a lipsit cel mai mult. Ce usor pare sa spui cuiva ridica-te si mergi, eu asta faceam, dar am uitat sa imi spun si mie acest lucru. Totul se schimba odata ce inaintezi in varsta dar tu ramai acelasi copil speriat care asteapta ca cineva mai in varsta sa iti spuna ce sa faci. De ce sa mint? Exact asta sunt la 20 si ceva de ani, speriat, singur si cu o mie de intrebari. Nu cred ca varsta ne face mai responsabili, am intalnit oameni care la 40 si ceva inca se mai credeau copii, dar stiti ce, eu ii admir pe acesti oameni. La 20 si ceva de ani crezi ca tu ai toate raspunsurile, te incpatanezi si drept urmare te asteapta consecinte si nu frumoase. Probabil ca pt a fi fericit este nevoie sa evadezi putin, sa fii din cand in cand copil, a fi adult pare o treaba mult prea dificila. Eu din pacate am uitat sa fiu un copil obraznic, jucaus si curios, mai mult sunt un copil inspaimantat de viata, de ceea ce ma asteapta. Poate ca, intr-o zi voi reusi sa daram toate zidurile din jurul meu. Viata la douazeci si ceva de ani iti aduce noi responsbilitati, raspunsuri pe care inca nu esti pregatit sa le auzi, curaj care iti este ingaduit sa il folosesti mai putin, oportunitati de a descoperi noi universuri. Dar este esential ca indiferent de esecuri, dezamagiri sa descoperim in noi succesul, caci in spatele tuturor rautatilor suntem noi, care am infruntat greul, sprijinul nostru a fost si va fi mereu Dumnezeu.
Am doar douazeci si trei de ani, si recunosc nu sunt nici nu am fost perfect vreodata, am gresit, inca gresesc dar stiu ca si la 40 si ceva de ani voi fi acelasi copil speriat.