joi, 28 octombrie 2010

eu

Nu m-am considerant niciodata special, intotdeauna am vazut doar ce este mai rau in ceea ce ma priveste. De multe ori i-am ajutat pe ceilalti doar ca sa uit cine sunt. Dupa o perioada te vezi pe tine in ceilalti, apoi te vezi asa cum esti tu. O data ce m-am vazut, am vrut sa par invizibil, am crezut ca purtand o haina mai lunga ceilalti nu ma vor observa niciodata. Probabil ca atunci cand este greu sa te accepti asa cum esti apelezi la Dumnezeu, cred ca din acest motiv mare parte din ceea ce scriu se reduce la Dumnezeu. E ciudat caci, nu l-am invinuit niciodata pe Dumnezeu pentru ceea ce sunt ci pe mine. Cred ca fiecare persoana este vinovata pentru starea de spirit pe care o are, este necesar ca eu sa imi doresc sa fiu fericit, caci aceasta stare poate veni doar prin mine. Sunt o persoana care variaza, nu sunt intotdeauna optmist sau pesimist, ci sunt mereu intre acestea doua.
De curand mi-am schimbat stilul de a fi, orice tentativa de a iesi din casa este din ce in ce mmai grea, ma preocupa mult mai mult cum ma vad ceilalti, si uneori mi se pare ca aud in spatele meu pe cineva care are ceva de comentat, e prea slab, arata ca aiurea imbarcat asa. Stiu ca in viata nu conteaza aceste lucruri, dar sunt anumite zile in care fiecare isi doreste sa se ascunda in cochilia sa.
Eu vad lucrurile in felul acesta, sunt raspunzator pentru situatia mea, important este sa nu ma pierd si oricat de greu ar fi sa incerc sa lupt in continuare.

Un comentariu:

Olesea spunea...

Foarte frumos spus. Dar de ce te-ai oprit aici. scrie mai departe sunt curioasa.