despre oameni si idei

Imi imaginam mai de mult cum va fi viata mea la 20 de ani, aveam planuri mari , multe de indeplinit si .... nimic nu e cum visam atunci.
La 10 ani eram inocenta, papusile erau la ordinea zilei, papusile si muzica, imi doream sa cant,, sa cant omule!,,. E straniu, nimenbi nu iti spune ce o sa ajungi, ce idei o sa ia, cum ai sa privesti lumea ce te inconjoara, in fine nimeni nu iti spune cum vei fi TU.
Niciodata nu imi imaginam ca voi lucra cu oameni, ca imi voi dori sa lucrez cu ei, si uite ca azi la 21 de ani un vis pe care nici nu stiam ca il am s-a indeplinit. Oamenii sunt muzica, enigme, ziduri care urca si coboara, ei sunt cheia visului meu si al tau. Nu putem trai izolati, nu putem iubi fara a fi iubiti, putem sa intalnim, sa descoperim in fecare om pe care il cunoaste calitati sau defecte pe cae le avem si noi. Suntem diferiti unii dd altii prin trasaturi, idei, conceptii etc, insa toti aveam ceva in comun teama de esec, de singuratate. A fi singur inseamna a te izola, a fi egoist, a nu trai ci a fi un cadavru ambulant, a fi singur intr-un cuvant inseamna a rupe orice legatura cu realit ta interioara.
Nu poti stii cate suflete sunt singure, dar poti stii ca lupta si vointa sunt in mana ta, urmarea nu poate poate fi decat depasirea atingerea scopului mult visat.

DESPRE CREDINTA

In sufletul fiecarui om se ascund mii si mii de intrebari, nu cautam indeajuns flacara ce intretine speranta. Cautam sa fim, sa nu fim, nici noi nu stim ce vrem exact. Azi am vrut sa fiu ca ceilalti, sa pot zambi din nimic, sa pot visa ca maine voi trai cu adevarat. Noi nu stim sa traim, noi stim sa murim. Moartea ne face fericiti, ne ajuta sa visam , sa uitam ca in lumea aceasta mai exista si un DUMNEZEU.
A vorbi despre credinta e ca si cum ai vorbi despre ceva ce nu exista. CREDINTA= A NU MAI FI TU=NUME INSIRATE PE O HARTIE. Credinta e in tine, in cuvintele tale, in surasul tau, in actiunile tale, a fi crestin ordotox sau crestin dupa evanghelie , aceiasi prostie. Nimeni nu iti spune sa nu alegi, caci suntem liberi a crede, liberi a vorbi cu EL, libertatea in credinta , in a-ti alege destinul sunt la indeman oricui, problema este sa vrem. E greu sa fii tu, sa laegi tu, sa crezi pur si simplu, caci azi oriunde privesc vad aceiasi fatarnicie, ma doare ca suntem asa singuri si orbi. Il vad pe Dumnezeu in muzica, in oamenii pe care ii intalnesc, in cuv pe care le rostesc, IL vad in mine, . Diferenta dintre un crestin si un ateu, este ca ateul crede dar e prea rational , crestinul cauta fericirea absoluta in biserici sau icoane.

Muzica clasica imi aminteste ca trebuie,, este necesar sa ma bucur de lucrurile marunte din viata mea. Ne bucuram atat de putin... Uitam sa ne bucuram de simplul fapt ca viata merge inainte, ca avem vecini idiotii, ca nu merge apa la baie, ca nimic nu este cum ar treb sa fie. Si totusi sa ne bucuram de fiecare zi, indiferent de ceata , de oameni, de griji, prob si necazuri. Un simplu fapt ne trezeste la realitate, faptul ca suntem neputinciosi in fata mortii. Un gand ar distruge totul pana si moartea, incapabili de a ne bucura uitam sa luptam, sa visam , sa fim copii. Timpul distruge inocenta, ne schimba trupul si inima . Nu conteaza sa cat aduni pe parcursul unei vieti ci numarul de suflete pe care le-ai iubit sau ajutat. Ajutand pe ceilalti esti cu o sutime mai fericit, iar daca nu te cunosti indeajuns oamenii pe care ii vei intalni ii vei descoperi in tine.
Am pornit de la muzica clasica si am ajuns la oameni, fericire, dar uneori muzica ne face sa uitam, sa scoatem la iveala visatorul din noi, vorbareteul fara limite, si asa sunt eu. Dar niciodat nu uit ca treb sa lupt, sa renunt la mine pt a fi un suport pt cei neputinciosi. Si poate ca asata ma face neputincioasa la randul meu, refuz sa ma ajut pe mine si ii ajut pe ceilalti. Dar asa suntem toti, mici in fata lui Dumnezeu tari in fata celorlalti.

CUM AM CAPATAT MICROBUL INTERNET

Visatoare, cu capul in nori, mai degraba aeriana, in fine conservatoare pana la capat, doresc sa imi fac blog. Asa am ajuns sa cunosc lumea virtuala, ei bine nu m-a ajutat sau derutat ci m-a deprimat. Imi amintesc ce imi spunea tata cand eram mica, internetul , vai ce prostie, si uite cazi nu se mai satura de el,. Si cum sa te saturi cand sunt atatea site-uri , cand este messengerul nebunia celor mici si celor mari, nu ai cum. Ma intristeaza totusi caci nu mai exista libertaea sau vointa de a rasfoi o carte, acum deschizi o pagina de web si ai totul de-a gata, apesi si ai info la minut. Dar nu asta e lumea in care as vrea sa traiesc, e lumea celor mici, cartile cu parfumul lor parca s-au evaporat in biblioteci si ma gandesc ca acasa ma astepta un volum neinceput, abia astept sa-l devorez.

Primul pas spre invatarea fericirii

Ma intrebam, oare cat ar dura sa gasesc fericirea? E ceva concret, real sau abstract? Si uite ca nu exista raspuns. Nu putem vedea sau piapai fericirea ci o putem simti de fiecare data cand realizam ceva anume, viata depinde ea si noi de energia ei. Dar nu putem fi fericiti daca nu cautam, daca undeva in adancul nostru nu exista o speranta, . Unii afirma despre fericire ca este doar o iluzie, oare sa fie asa? Nu cred, caci de multe ori suntem asa de egoisti inacat vrem mai mult, si uite ca a fi fericit inseamna o multime de lucruri. DEpinde de tine omulle cum iti traiesti viata, cum privesti lumea in care traiesti si ei bine, ce asteptari ai tu de la tine si ceilalti.
In cautarea fericirii am fost si suntem o mare parte din noi, dar mereu am facut aceiasi gresala , ma cautat-o, fericirea vine din tine, din toate locurile pe cae le vizitezi, din vise, di realitate, din omul sarac care sta pe banca, din o multitudine de aspecte. Bani, femei, sau la femei barbati, rep o fericire de moment, ceva care trece, caci si viata este trecatoare, te bip si pleca. A fi fericit omule, tine de tine, de bagajul de cunostinte pe care il ai, de aspiiratiile tale, de vointa ta, deci nu mai cauta sa fii fericit ci lupta, lupta, indura si apoi viseaza.