Mara

Nu stim cat de norocosi suntem uneori, nu stim sa apreciem ceea ce avem, normal apreciem dupa ce fiinta , omuletul cu urechi lungi si muradre de nori dispare. Ce norocoasa am fost caci am fost iubita de cel mai scump catelus, prieten , copil, multi cei care vor citi imi vor spune: esti nebuna! si da, spun din din toata inima sunt nebuna, daca a fi nebun inseamna sa iubesti catelusiii.
In copilarie ma temeam de caini, erau frica nr 1 si am scapat dea aceasta teama datorita parintilor, ne-au luat primul catel mie si surioarei, a fost copilasul nostru, rasfatatul casei, uite asa roxana scapa de teama de catei, nu mai fugea de teama ci mergea pas la pas cu toti cateii.
Dar povestea mea se refera la Mara, catelusa mea, a trait 11 ani si azi pe 13 ian a murit de cancer, nu mi-am imaginat ca o voi pierde vreodata. Se spune ca uneori cateii ne inteleg ei bine, ea ne intelege pe toti, pe mebmbrii fam, stia ca eu ma joc cu ea, ca sora e mai autoritara, ca mama e cea care o alinta, si tata ca e mai sever, dar daca se intinde si intinde o labuta il inmoaie pe loc. De multe ori vorbeam cu ea, ne jucam, si ea se uita la mine cu ochisorii ca 2 mure si scotea un latrat alintat, latratul : vreau afara!
Un catel te priveste mai mult decat esti, el este pritenul tau chiar daca esti urat, bolnav, corigent la un obiect, nu te judeca dupa haine sau dupa lungimea prostiei grase pe care o ai, un catel te iubeste asa cum sti, pt un catel nu conteaza ce statut ai ci mai degraba ce suflet ai.
Probabil ca va fi cineva care va comenta rautacios si sincer nu imi pasa.
Mara a ajutat-o pe roxana, m-a ajutat pe mine roxana sa zambesc, sa ma bucur de viata, sa ma joc, sa ma bucur de orice zi si da am iubit catelusa asta ca pe o sora mai mica, nimeni nu iti poate lua dragostea pt o fiinta draga,. ,Mara imi este greu sa ii scriu num, sa il pronunt , .... deja mi-e dor de ea.