Niciodata sa nu renuntam! Mii de caramizi am adunat in suflet, imi era teama sa fiu Eu. imi doream sa ajung bilolog si sa il alung pe Dumnezeu, ei bine de multe ori reuseam, dar de fiecare data m -am intors la El. Nu stiu daca ceea ce fac e bine sau rau, stiu doar ca la cativa mii de ani lumina se afla El si ma priveste. Alegerile pe care le-am facut, cartile pe care le-am citit, oamenii pe care i-am cunoscut, pasii care au pasit pe strazile uitate de timp, oh dar toate m-au condus la El! Inganam, oftam , ma opream, strigam , plangeam , dar cineva mi-a spus: ''stai fata, fa o poza!' Sincer nu stiam nici cum sa tin marele aparat in mana, mi-e era teama sa nu il scap, ingerul zambea ... mi-a intins o mana . Prima poza, primul cuvant, EU!
Tin minte ca mica fiind visam fotografii, diferite picturi, in toate eram eu , Eu cea care sunt azi. Am renuntat la multe vise, dar niciodata nu m-am gandit ca as putea fotografia, ca as putea vedea in oameni ceea ce ei nu observa. Visul meu cel mare era sa fiu un vestit muzician, sa compun, sa fiu un Bach al Romaniei, de aici s-a nascut pasiunea pt muzica clasica. Prin muzica lui BACH SUNT EU roxana, sunt notele ce compun lumea MEA., dar ascultand recviemurile lui Mozart ma ascund de realitate si IL CAUT PE DUMNEZEU. !
''Sa lupt asta e destinul meu", mi-am spus de mii de ori, dar ma opresc si in loc sa lupt imi pun intrebari, da mi se intampla des sa fiu nesigura, sa caut, si ... am primit in sf raspunsul.
Nu imi este teama ci sunt putin deprimata caci totul se va schimba, caci nu voi mai fi copil, am un drum iar pasii mei il vor urma, zidurile au inceput sa cada, Dumnezeu mi-a oferit o noua sansa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu