Au trecut zilele, au trecut anii in zadar, .................dar eu nu te-am uitat lumea mea mititica. Vad in tine azi tot ce as vrea sa fiu. Intotdeauna am crezut in vise, in oameni, in marile sperante, dar nu-i asa, ... Traim ca sa murim, ca sa facem vizite scurte pana la baie, sau oriunde numai in credinta suntem mai inceti. Ne-am calcat destinul in picioare crezand in icoane, am ajuns robii cruzimii. Daca as fi un mic om as cuprinde tot ce nu EXISTA. DAR DACA AS FI MARE M-AS INCHIDE IN CARAPACEA MEA.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu