Sa privim intotdeauna defectele unui om , nu calitatile caci, defectele sunt zavorul sufletului. Este necesar sa ne privim din cand in cand in oglinda, in oglinda micului dar enigmaticului EU. Sa multumim pt durere, sa intrebam doar atunci cand totul merge mult prea bine. Tacerea este usoara, doar ne apasa uneori, dar nici nu stim ca a fi mut inseamna a fi totul.
Ne imaginam deseori ca lumea pare a fi la picioarele noastre, ca noi suntem doar niste papusi care incearca sa gasesaca urmatorul joc, jocul este realitatea in care traim.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu