Ce lume minunata! Sa privim adanc spre zare unde pasarile zboara.... E o lume minunata, cerul albastru , norii se joaca zglobii, nu e furtuna, culuorile curbeului atat de dragute..... Vad oamenii pe strada dandu-si mana, si imi spun, oh ce lume minunata, ma vad crescand aici in casa amintirilor si nu e loc inn care as vrea sa fiu, si imi spun ce lume minunata. SUNTEM SINGURI DAR AVEM TOTUL..............
Ma trezeam de fiecare data zambind, ochii vedeau doar o parte din lumina, cerul se intuneca mereu, ploua si imi era teama sa fiu EU... E o lume, in care am vrea sa fim, o lume in care am dori ca totul sa fie mult mai usor, ireal, am vrea sa traim in iluzii, e o lume ciudata, e lume de mister, realitatea ne trezeste uneori dar e bine sa ne spunem, o, ce lume minunata! Sa fiu deschs cu gandul, inchis in fata ZIDULUI, ZAMBESC DOAR CA SA ATING ECOUL OMENILOR DIN VREMURILE TRECUTE, e o lume minunata, cand oamenii se cearta in strada, o dar mintea mea nu isi poate imagina raul dar poate vedea NIMICUL.........
Destiunul nu poate fi decat pasul care ne-a fost dat sa il urmam, vom auzi doar atunci cand trebuie, mainile noastre vor construi lumea minunata in care am vrea SA FIM.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu