Ziua cu 4 tigari

Azi a fost ziua fara fum, sau ziua cu 4 tigari, ca sa fiu sigura ca nu voi fuma mi-am luat baterii pt apartul foto, si uite ca pe la pranz bantuiam dupa o tigara. Nimic, nimic, pana cand m-am hotarat sa vin aici sa scriu ceva. Da am avut mult de luptat azi, caci e destul de greu sa renunti la un drog, vorbesc de parca as fi renuntat la cocaina, dar fumez de vreo 5 ani si ceva si e destul de complicat momenrtul. Sincer m-am decis abia ieri ca nu se mai poate, si am mi-am rugat ingerul sa ma ajute, dar aici eu treb sa ma ajut. Caci tine de mine, de vointa mea, deci treb sa ma las singura de fumat, as putea spune ca ma las pt ceva anume, dar nu, ma las pt ca nu se mai poate, criza si organismul meu.
Imi cer mii de scuze pt cei ce vor citi aceasta postare, oricum azi am lasat o parte din trecut voi incerca sa ma bucur de prezent, de faptul ca mi-a fost daruit un inger...

Strigat...............

Sa faram sufletul bucata cu bucata, sa strig, sa adun cu mana trecutul si sa il arunc pe fereastra. Sunt un copil Doamne ce isi cauta cuibul in bratele TALE! Ochii privesc lumea, pasii aluneca usor pe taramul uitarii. Lacrimile se sparg in cuburi de gheata, nu sunt, nu cred, fug dar nu ma ascund de trecutul meu. Idoli Doamne, sunt atat de multi. Oriunde as privi ma pierd, in icoane, in slove picatate intr-o biserica goala. Ridic capul si te vad Doamne, ochii TAI ma privesc, mana cuprinde sufletul spulberat de atatea vise.

Ultima tigara

Vointa Doamne, vointa e in noi dar de ce ne oprim? Ne stabilim punctul de reper, inspiram, expiram si apoi, apoi suntem gata pt o noua zi, o noua incercare. NE urcam pe treptele destinului, cutreieram caile ce ne-au fost interzise candva si ajungem in punctul in care ne cantam viata. Sa cant, cant omule, e dorinta mea cea mai mare, cant de fiecare data cand privesc cerul, cand ochii nu mai vad de oboseala, cand lanturile imi strig fiecare parte a sufletului. Sunt singur doar atunci cand EL nu ma cheama, sunt nebun Doamne, nebun in cuvinte, rational in instincte, visator inainte de toate, eu LA ULTIMA STRIGARE.
Sunt robul tau Doamne, micul calator carui TU I-AI DAT VIATA! Visez ca intr-o zi voi fi mult mai sigur, mai increzator in tot cea ce fac, voi rupe lanturile ce m-au legat atata timp, voi fi liber sa fiu EU. oMENII IMI SPUN SA FIU cumva, sa fiu cum vor ei, sa spun doar lucruri frumoase, dar Eu iubesc lumea Doamne de asta strig catre ei, insir defecte dupa defecte, doar pt ca ii iubesc. Tu mi-ai trims un inger, azi sunt eu, pot renunta la trecutul meu si pot fi Eu. De multe ori ma intreb ce este vointa, de ce pot realiza atat de mult si de ce ma opresc cand vine vorba sa renunt la un singur lucru? Fumatul zidul fumului pierdut. Dar pt ca exista ingeri si anume ingerul meu voi renunta la tot ceea ce imi face rau in special la fumat.

ceva , ceva dar nu stiu ce

Aseara stiam exact ce vreau sa scriu, acum parca gandurile s-au pierdut, s-au ratacit undeva anume, nu stiu cum sau de ce... Ok, nu treb sa ne intrebam de ce, cum si cat,ci sa fim noi imp oamneilor,,mari"si rai, ideilor negative, sa iubim pe cei ce ne omoara caci ei ne dau viata.
Par putin filantrop stiu, dar de ce sa ma infurii cand pot fi calm si stapan pe orice situatie?

SA fim noi insine

Sa nu fie teama de ceea ce suntem, sa traim azi ca si cum ar fi ultima zi petrecuta in acest spatiu pe care il numim pamant. Suntem creatorii destinului nostru. ne pierdem zilele ratacind pe drumuri pietroase dar mereu exista un punct de reper, un spatiu in care ne regasim intotdeauna ACASA. Sa traim chiar si atunci cand durerea este mult mai mare decat noi, sa strangem toate amintirile si sa ne bucuram de ceea ce ne ofera prezentul.. Avem nevoie sa simtim, sa iubim, sa ne bucuram de fiecare prieten pe care il avem, de famila pe care o avem, sa fim noi insine indiferent de obstacole, de indiferenta, de negatii.
Nu vreau sa regret, vreau sa fiu EU, simplu si puternic, armele le-am pierdut undeva pe strada sperantei... ieri le-am gasit la ingerul meu. Mi le-a inmanat, debusolat cautam si IL cercetam . M-a fotografiat, cuvintele curgeau siroaie , trupul tremura de emotie, i-am intins mana si am invatat cea mai importanta lectie, sa fiu Eu,. NU conteaza cat am, cum ma privesc ceilalti, cel mai important este sa ma accept asa cum sunt. Defecte am, uneori mai mult decat pot duce, dar ingerul mi-a spus sa nu imi fiie teama, sa cant, sa cant viata si sa lupt, caci asa ma voi descoperi pe mine. Mi-a daruit aparatul lui de fotografiat, prima poza nu era asa cum imi imaginam, nu stiam cum sa tin aparatul dar brusc am obsv un copil care ma privea, un copil care incerca sa prinda un porumbel, atunci mi-am spus este necesar sa incerc, si uite asa a aparut prima mea poza.
Stiu , nu sunt un fotograf, nu sunt nici salvatorul lumii asa cum credeam in frumosii ani de liceu, ci sunt EU Roxana o tanara de 22 de ani care traieste din plin dar, care uneori se rataceste , se ascunde intr-un colt si plange pt ca vrea mai mult de la ea. Am reusit sa fiu eu, cunoscand oameni, punand intrebari, cantand, fotografiind, gresind, iubind, cercetand... Azi am avut ocazia de a vedea, de a ma bucura cu adevarat de viata. DE CE? Pt ca , stiu, ne bucuram atat de putin si plangem atat de mult incat uneori mai ales intr-o zi friguroasa si cenusie cum a fost azi ne afundam in probleme, obsv doar ceea ce este negativ. Dar nu obs ca suntem sanatosi, ca Dumnezeu nu ne lasa ci ne pasuieste mai mult decat meritam, ca avem 2 maini, 2 picioare, imaginatie, ratiune, taria de iubi, bucuria de a fi iubiti. Ne facem rau probabil pt a simti, Emil Cioran spunea, ca uneori avem nevoie de boala pt a simti ca traiam, de multe ori asa este. Incapabili sa mai simtim, ne cufundam in durere. Nu imprejurarea este de vina ci NOI. Avem ratiune dar de ce nu o folosim cand trebuie, de ce ne pierdem pe un drum necunoscut?
Ma vedeam pe mine in ceilalti,, azi ma vad asa cum sunt poate datorita ingerului meu, acesta este doar inceputul dar nu imi este teama de ceea ce voi vedea maine, poimanie sau in viitor. Aceiasi roxana sunt dar cu mai mult curaj si incredere in fortele proprii.

ceva ce vine din interior

Cuvintele pier...oamenii se ratacesc...zambind
Oricat as cauta ferestrele sunt inchise.
Am uitat visul care odata ma facea copil
Nu sunt singur...
Cu cat ma privesc mai mult cu atat ma ratacesc Doamne!
Sunt un muritor de rand, un mic om care isi cauta destinul.
Sa cred, sa aud, sa vad, nu e un fapt ci taria de a fi OM!

Ruga catre TINE DOAMNE!

A trecut ceva timp decand nu te-am mai vazut... Eram singur si priveam cum doua raze se joaca una cu alta, am deschis o carte. Nimic care sa imi atraga atentia la prima pagina, apoi intorc pagia si imi apre poza TA. Am tremurat putin treb sa recunosc, dar Doamne ce vrei sa imi spui? Ce vrei sa caut? Uneori ma pierd si recunosc sunt un las Doamne, ma inchin la cine nu trebuie, cant cantece , ma ratacesc caut sa fiu trup si suflet Tie Doamne. Dar e drept uitam ce inseamna sa iubesti, ce inseamna sa te rogi, CE INSEAMNA A SIMTI. Am adormit si visul nu mi-a mai aprut , m-am trezit speriat, credeam ca TE-AM pierdut si uite ca azi TE gasesc aici in inima mea, cuvantul tau ma linisteste si imi da curajul sa incerc sa ma trezesc. Uneori visez prea mult, cant viata Doamne, fotografiez oamenii pe care as vrea sa ii cunosc ... dar am ajuns in acest mod sa ma cunosc pe MINE. Sunt doar un om, un mic om care isi cauta destinul in frunze, in copii care vor sa fie adulti, in mama si tatal pe care nmu i-am avut, in miile de cuvinte pe care le rostesc intelptii, in cuvantarea ce m-a adus aici, acum. Nu cred in idoli, in cantece, in renuntare, uni spun sa renunt la mine Doamne, dar cum pot face asta cand Tu imi spui; fii tu! Sunt eu cel care it vorbeste, cel care care te roaga sa ma ierti pt ceea ce am fost cndva. Imi aduc aminte copil fiiind simteam rugaciunea altfel, eram un suflet pur, azi ma lupt cu mine, ma indoiesc de ceea ce sunt, imi pun intrebari dar raspunsul intarzie sa apara. Viata ESTE un lung sir de certitudini si intrebari, ne oprim numai atunci cand sufletul se trezeste din reverie. Suntem inamici cand vine vorba a crede, luptatori cand suntem fata in fata cu noi insine. E de ajuns sa ne privim , sa ne cercetam macar o parte a sufletului si sa nu ne intrebam, sa lasam pursi simlpu ca raspunsul sa vina de la sine.
Doamne sunt un simplu muritor, un muritor care TE cauta in ramurile fiecarui copac, in muzica lui Bach, in cartile lui Cioran, dar Doamne sunt un murtor care te-a gasit aici in inima lui, in coltul acesta mic care palpaie de fiecare data cand vine dimineata, ecoul sunt eu , MUZICA TU ESTI! Cuvintele sunt toate cartile pe care tu le scrii in fiecare zi a vietii noastre, ochii Doamne ochii sunt poarta spre destin si suflet.