despre neputinta de a fi

Incerc sa scriu, sa vorbesc cu mine insumi si tocmai azi cand vreau nu reusesc. Daca as afla cine sunt , probabil ca m-as amuza pana la lacrimi. Ieri ma intrebam cine sunt eu oare? Primul lucru care mi-a trecut in minte a fost numele , dar apoi mi-am imaginat o situatie in care m-as fi dus undeva sa ma angajez, ei bine si angajatorul ma intreba : ce imi puteti spune despre dumneavoastra, cine este x? Ei inainte poate ca mi-ar fi fost usor doamnelor sa raspund la intrebare, dar acum pus in fata faptului implinit m-am oprit doar la nume, eu sunt x, pai si ce mai fac eu, cine naiba sunt eu? O intrebare cam filosofica dar care ieri m-a pus pe ganduri tare. E ciudat cand ma uit la altii si vad in expresia lor un raspuns clar, eu nu vad in mine un om puternic, nu vad in mine curajul pe care altii imi spun ca il am, nu vad NIMIC SI TOTUSI ATAT DE MULTE. Dumneavoastra cum va simtit azi? Probabil ca toti am stiut candva cine am fost dar cu cat timpul trece, apar atat de multe intrebari incat nu mai putem raspunde la nici una.

despre teama

Uneori ne temem prea mult, daca am intra in realitate ne-am pierde prea mult. Astfel preferam sa fugim intr-un loc imaginar in care suntem doar noi, putem adauga si cateva persoane conditia ....sa fie demne de incredere. Nu suntem doar trupuri ci fiinte care alearga neincetat dupa o noua sansa. Ne simtim de multe ori captivi in propriul trup si mare parte din viata ne straduim sa inaltam aripile ... Cand primul zbor se anunta devenim agitati, ne impiedicam si aripile devin de plumb, dar tocamai atunci CIneva acolo sus ne intinde o mana de ajutor, oare cati din noi am primi-o?
A crede sau nu, a fi sau a nu fi ramane vesnic aceiasi intrebare deschisa....

despre ajutor

Primesti ajutor atunci cand te astepti cel mai putin, primesti ajutor de la cei care te astepti cel mai putin. Ajutorul de la cel-cei care nu te astepti devine ajutorul de acasa, ei devin casa si masa ta. Ce usor este sa spui dar ce greu este sa realizezi actiunea. Voi vorbi azi doamnelor si domnilor despre ajutorul pe pe care il primim si de care nu suntem ata de constienti pe cat ne-am astepta. Deci prin urmare ne oprim la 2 cuvinte TE IUBESC, ieri am fost putin bolnavioara si nu stiam la cine sa apelez, ma uitam in jur nauca si imi era rusine de situatia in care ma aflam, din impuls am ridicat telefonul si am apelat la domnul inger, desigur iar il trezisem, si vai imi parea rau ca nici macar nu ii puteam spune iarta-ma, nu mai puteam respira. Desi la cativa pasi de mine se afla cineva care m-ar fi putut ajuta, eu pur si simplu am apelat la EL. E ciudat cum uneori apelam la ingeri si nu la parinti, in cazul meu, nu va pot spune decat ca am o mica rusine atunci cand ma simt rau, nu vreau sa imi sperii parinti spunandu-le ca nu pot respira.
In fine ingerul m-a ajutat si de data aceasta, si ma simt prost pentru ca nu stiu daca l-as putea ajuta asa cum merita, ma gandeam cat de multe face pentru mine si cat de putine fac eu pentru el uneori, stiu e normal ca persoana de langa tine sa te ajute, dar pur si simplu nu ma asteptam. Cand nu te astepti cineva acolo sus iti trimite un inger care sa te tempereze putin, de multe ori doamnelor ii ranim, nu ii intelegem pentru ca sunt mai rationali decat noi, pt ca nu ne spun te iubesc DAR O ARATA CU TOATA FIINTA LOR. Am fost o buna bucata de vreme o ipocrita, de ce? Pentru simteam sa aud mereu cuvinte dragastoase, ei bine ele nu mai ajungeau si ma simteam frustrata, nu mai aveam incredere in inger si nici in mine, dar la un momentdat ingerul a vazut in mine ce ce eu nu puteam vedea...MUZICA SI DESENUL. Nici azi nu sunt constienta in totalitate de capacitatle pe care le am si ma ascund, imi este intr-un fel rusine ca as putea fi observata si asta ma sperie, pt ca ar insemna sa dezvalui o parte din mine celorlalti.
Dar gata cu egoismul, gata cu rusinea, ce naiba suntem oameni, cu totii avem temeri, asadar sa trecem la treaba si sa ne cantam melodia.
Nu conteaza de al cine primesti ajutori, conteaza doar ajutorul pe care il primesti indiferent de persoana,si nu in ultimul rand este necesar ca tu sa vrei sa primesti ajutorul cerut.

Oglinzile

Oare cat conteaza frumusetea fizica? Oare cat la suta suntem constienti de noi? Avem timp sa ne gandim la toate, avem timp sa ne aranjam in fiecare dimineata, dar cand mai avem timp sa fim NOI? Mi s pare ca timpul isi pune amprenta asupra mea, si nu am ce FACE. Sunt captiv in trupul acesta si nu pot scapa... Stiu, nici voi nu puteti, oglinda e dusmanul vostru cel mai mare si nu va da pace niciodata. Mai de mult un domn talentat lansa o intrebare: '' ce ne-am face daca nu ar exista oglinzi?'' Ooooo imi aduc aminte cum incercam sa ii raspund, si ma tot impiedicam de mine insumi, atunci raspunsul meu era simplu; fara oglinzi ne-am vedea exact asa cum suntem, azi i-as raspunde: " lumea noastra e construita din oglinzi, fiecare om este o oglinda . De cele mai multe ori ne alegem cate o oglinda si ne privim cu disperare. Apare o imagine neclara, nu suntem noi, ci cel care am vrea sa fim. Dar nu se intampla niciodata asa. Suntem doar umbre iar asta ne doare cel mai tare. Frumusetea vine din interior, oglinda suntem NOI , RESTUL E DOAR ILUZIE. Dar nu uitati, oglinzile se sparg atunci cand le slefuim prea mult.

DESPRE SINCERITATE.

De ce ne este atat de greu sa spunem adevarul in fata? Acest lucru se intampla de obicei din cauza faptului ca nu suntem obisnuiti sa aceptam micile detalii care ne definesc, ma refer mai ales la defecte, de ce unui om ii sunt scose in evidenta doar calitatile? Pentru ca daca s-ar intampla spre exemplu sa stim despre un autor ca face anumite lucruri care nu sunt tocmai bune, universul i-ar fi distrus, s-ar ascunde si nu ar mai scrie niciodata. Asa este si in cazul nostru, fugim de defecte si preferam sa fim mereu veseli si zambitori chiar daca ne deoare capul de ne vine sa tipam, vrem sa fim vazuti ca acele persoane dragute care nu au o zi proasta nicioadata. Ii invidiez uneori pe depresivi, ei au curajul sa spuna: "ma simt prost, ca un ratat", in fiecare zi. La ei nu mai intervine frica ci curajul intr-un mod mai ciudat. Dar cum nu suntem depresivi ne afisam in fiecare zi cu o noua masca si schitam acel zambet fals acasa sau la serviciu.
O... as putea vorbi si despre iubire? Sa luam spre exemplu o relatie care dureaza de 8 ani, auzim in filme, in cantece si cam peste tot, ca iubirea este atat de inaltatoare, ca iti da aripi, nu-i chiar minciuna, dar nimeni nu iti spune ca pana sa jungi la un echilibru ai de suferit, nu gluma!
Ei, iubirea sau sentimentul de indragosteala este la inceput, vine ca o zi furtunoasa , iti da palpitatii, ti se opreste respiratia si stai nebun-a si astepti un telefon de la persoana pe care o iubesti. In sfarsit te suna, respiri usurat si ah tonul ei nu e chiar cel astepatat. De multe ori suntem supercficiali, orbi, astemtam o confirmare ca sa ne asiguram ca el sau ea ne place. Da recunosc m-am numarat printre acele persoane care asteapta, asteapta, si gandesc prea mult, or cand iubesti nu mai este necesar sa gandesti, totul vine de la sine. Iubesti atunci cand intelegi partenerul asa cum este el, adica depasesti orice, treci peste defctele sale si il vezi ASA CUM ESTE EL-EA . Nu trebuie sa fie o zi de sarbatoare ca sa ii spui ca il iubesti, sa ii daruiesti o floare sau orice cadou, gandeste-te ca TU esti cadoul ei, lui si nu are nevoie de nimic altceva, ci de TINE.
Fii sincer cu tine si iubeste-ti defectele caci ele te fac OM!

CRIZE SI IAR CRIZE

DE ce de la o anumita varsta incep intrebarile, de ce simtim mereu ca nu traim ideajns?
Crizele apar la diferite varste si incerci din rasputeri sa treci peste ele, dar de multe ori pur si simplu nu reusesti, apare frica. De multe ori te intrebi daca este ceva in neregula cu tine daca ai inebunit, si atunci simti din ce in ce mai mult nevoia sa vorbesti. Dar ce crize aduce varsta de 23 de ani? O multime vor raspunde cei tineri, cei in varsta vor zambi si vor trece nepasatori. Dar cand ne gandim ca toate crizele vin si trec respiram usurati si luam de la capat alt proces. In general de formare, dar oare pe plan sentimental ne dezvoltam vreodata, suntem capabili sa intelegem toate procesele pe care le implica iubirea.? A iubi cred ca este o incercare pe care ti-o da cineva de sus, si de fiecare data cand reusesti sa il faci pe cel de langa tine sa zambeasca inseamna ca ai mai trecut un test, dar ai trecut de tine insuti? Recunosti ca ti-e frica? Daca spui da, inseamna ca nu ai iubit deloc, daca raspunsul este nu, inseamna ca iubirea te-a invins si esti prins in mrejele ei. Nu putem trai prin urmare singuri, cateodata mai treb sa si dansam,.
Azi mai mult ca oricand sa ne imaginam viata ca o scena in care fiecare criza este un dans, mai gresim un pas dar partenerul obsv si te trage dupa el, dansul continua cu bune si cu rele dar mereu ajunge pe-un fagas.

Nu am mai scris de mult prieteni aici, si desi sunt putin timid simt ca trebuie sa fac un bine si sa incep a scrie. Azi as dori sa va vorbesc despre renuntare, ah cati din noi nu am renuntat macar o singura data la viata,. Nu ma luati drept nebun, ci putin altfel, in fine eu doamnelor si domnilor am renuntat la viata de o mai mult de-o suta de ori, dar am trait o data.
1 Sa renunti la tine insemna ca ai murit
2Sa renunti sa mai speri inseamna ca ai murit incaodata
3Sa renunti la prieteni insemna ca sufletul ti-a obosit
4Sa renunti a crede inseamna ca ai pierdut o parte din tine
5 Sa renunti la persoana pe care o iubesti inseamna ca ai murit o data si inca o data si inca odata
Dar imi aduc aminte Doamne cand usile tu mi-le-ai deschis si m-ai primit in casa TA SI ATUNCI IMI SPUN.. ,, NU ESTI INVINS ATUNCI CAND SANGERI, NICI CAND OCHII IN LACRIMI TI-S CACI ADEVARATELE INFRANGERI SUNT RENUNTARILE LA VIS"